26. „Jur pe toate poeziile mele/ care ştiu să aducă ninsoarea/ tocmai de la Cercul Polar,/ că pot fi cea mai albă mireasă/ dacă m-ai lăsa să-ţi şoptesc în limba ielelor/ o poezie măcar!”
27. „Dacă Dumnezeu a hărăzit un ungher/ pentru vreun sac de oase,/ vei avea şi tu parte de un asemenea ungher,/ negreşit vei avea parte de el, Brâncuşi!”
28. „vorbind despre cai verzi şi libertate/ ţin zmeii carabinele în sus/ iar noi visăm pe labe lungi de moarte/ iubiri pricinuite-n Cel de Sus// nu ştiu mirarea vine din nimic/ şi dinadins în aer se întâmplă/ să fim frumoşi şi derbedei şi sfinţi/ ne curge-agheasmă Doamne de pe tâmplă.”
29. „! tot mai mult de-acum, ştiu bine,/ de tine m-oi depărta/ cum se depărtează Steaua/ moartă de lumina sa,/ am fost unul trup cu tine,/ ne-a fost una inima,/ tot mai mult de-acum, ştiu bine,/ de tine m-oi depărta,/ am fost unul trup cu tine/ şi unime inima,/ rază sfântă pentru mine/ cărei i-a murit Steaua !”
30. „Fac reverenţa cuvenită/ şi mă retrag din adunare./ O altă umbră mă invită,/
stimate umbre, salutare!”
31. „oamenii bogaţi au făcut icoane,/ catapetesme-aurite şi strane,/ însă dumnezeu n-a venit/ în locul astfel îngrădit.// bogaţii stăteau groşi, împovăraţi/ şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.”
32. „mamă,/ să mă strângi de pe drumuri/ ţi-ar trebui în fiecare zi/ câte o campanie de toamnă.”
33. „Toate familiile fericite seamănă una cu alta. Fiecare familie nefericită a nefericită în felul ei.”
34. „mi-a trebuit întreaga văpaie-a poeziei/ cărbunele iubirii să schimb în diamant,/ dar străluceşti de-acum pe fruntea veşniciei/ răscumpărată pururi obştescului neant.../ Puterea mea e jarul închis, ca-n nestemată,/ ce arde dur şi rece-n lăuntricul său joc:/ de la crearea lumii cu aştrii toţi deodată,/ nu se mai stânge-n mine originarul foc./ E cât un bob, dar ţine virtuţile esenţei,/ e diamant ce roade oţel şi munţi de stei.../ cu el îţi tai fereastra-n pereţii existenţei,/ să intre nemurirea cu tot văzduhul ei/ Şi-ntr-un vârtej de versuri arzând diamantine,/ seduc eternitatea, iubito, pentru tine.”
35. „voi re/veni acelaşi până când/ ce e al meu va fi numai al meu/ jocul e trist şi zarul e rotund/ ce ochi albaştri are Dumnezeu!”
