Exact pe Strada poetului/furiosului Aleksandr Puşkin, cum mărşăluieşti dinspre Biblioteca ministrului/deputatului Vasile Alexandrescu Urechia înspre Grădina Publică, la 100-150 de metri până-n Teatrul tenorului Nae Leonard, locuieşte şi citeşte şi admiră şi respiră Poezie un împătimit Prieten al Candorii şi al Mirării şi al Respectului – parcă rămas/trimis din stirpea Cavalerismului de Odinioară – Dumitru Filurete! Locuieşte şi se bucură şi se întristează într-o Odaie/Moleculă cu Singurătate Perfectă, cum numai un Paing Serios ştie şi poate şi vrea! De vro câţiva ani tereştri, mulţumită unei Conjuncturi/Joncţiuni Astrale (ne)aşteptate, l-am cunoscut într-un Duel Liric, la o masă din Restaurantul „Mioriţa”! Omul s-a lămurit brusc şi literalmente cam ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre Inefabil, deşi-i curat paradoxală această afirmaţie/constatare! Şi, de atunci, fără nici o condiţiune, fără nici un grafic, fără nici un măraz, citim/cităm şi recităm tot ce trimite şi aminteşte la/de Literatură! De Literatura Gălăţeană şi Română şi Universală! Adică de toţi Scriitorii, mai ales Poeţii, care au fost şi sunt declaraţi Triumfători la Examenul de Admitere în Infern!
Recent, pe la nouă ceasuri trecute din ziua respectivă...sunt la poarta Moleculei mai sus amintite! Surpriza-i colosală! Prietenul mă aşteaptă dimpreună cu fiica sa, Tereza! Tereza e mireasa eternă a lui Zoia Gianpetro, un italian din Lessovo, un la fel de dat în Leagănul/Valsul Poeziei devenite SINE QUA NON, declarate Regină a Artei Cuvântului, cum ireversibil/devastator o re/botează şi o strigă Poetul/Mentorul Ioanid Romanescu: „Poezia să facă şmotru cu mine: ori capul de piatră, ori piatra de cap. Oricum, se cuvine să pierd cu asemenea Regină!”...
Sigur că da! Sigur că da!...După secunda ne/obişnuită a re/vederii, după câteva s/clipiri reciproce şi câteva impulsuri cordiale şi cardiace inerente, începem! Începem să vedem...(a câta oară?!)...cât de frumos/ademenitor sună „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”!...Şi uite-aşa se aude începutul: „în moldova poeziei/ ziua-i cât o săptămână/ mor poeţii în picioare/ sprijinindu-se de lună// noaptea doare ca o rană/ visul prinţului levant/ în păduri necunoscute/ mor mistreţi de diamant// face-s-ar ca mâine astăzi/ duminica viitoare/ în moldova explodează/ ouă de privighetoare// se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit/ orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit!”...(Aveţi puţintică răbdare!)
