Coborâm în staţia de lângă unde a fost Autoservice! Văd, spre şi mai marea mea surprindere, că doamna Ta mă invită/îndrumă către Drumul de Centură! Zău că nu-mi dau sama ce pupăza/naiba se-ntâmplă cu structura mea fizico/sufletească, ori cu aceea ştiinţifico/fantastică, ori cu aceea aeriană/terestră şi navală! Nici un robot nu poate percuta în asemenea hal de supus şi precis! Chiar şi un automat e mai prudent, mai face "gât", mai refuză, mai piuie, mai trânteşte câte-un măraz! Eu?... nici vorbă de protest! Cred că doamna Ta intuieşte Starea mea Internă... şi-mi şopteşte căpietor/persuasiv: "Tare cuminte eşti! Am să te răsfăţ/răsplătesc pe măsura Purtării tale! Ştiu că nu mai ai Răbdare, că ai vrea să-ţi spun despre ce-i vorba-ntr-această Păţanie, dar nu-i frumos să stric Farmecul, să rup Vraja! Căci aşa arăţi la supra/faţă: ca un bolmojit, ca un boscorodit! Haide, că nu mai avem mult şi ajungem la Locul Faptei, la Faţa Locului... la mine, Acasă, adică!" Freza mi se face vâlvoi... fiindcă doamna Ta frizează paroxismul! Nutresc sentimentul că-mi încearcă/forţează Limitele! Încep să cred şi să mă întreb, din ce în ce mai des şi mai mult, dacă nu cumva o fi Trimisa/Iscoada vro Cuiva dintre acei care clevetesc în legătură cu textele mele, ori dintre acei foarte mulţi, care nu ştiu să-şi (mai) cetească nici Cartea de Identitate, darămite să priceapă că "paing" egal "păianjen"! Sincer, parcă-s într-o mare Primejdie, parcă mi-a luat Cineva până şi ultima Vlagă, de nu ripostez nicicum!... Da, iată, suntem la răscrucea cu Sens Giratoriu! Şi cotim la dreapta! Şi femeia Ta scoate telefonul şi cheamă un taxi! Ne suim şi pornim ca glonţul! Taximetristu-i în vârstă, chiar bătrân, pot spune! Şi-şi surâd complice! Şi mă vâră-ntr-o spaimă pe care foarte greu îmi vine s-o înfrâng!... Oricum, fie ce-o fi, nu mai dau înapoi! Parcă nici nu vreau să mai dau înapoi! Adică mă aflu-ntr-un moment în care nu-mi mai pasă nici dacă o fi bine, nici dacă o fi rău! Că doar de mititel mi-a plăcut Aventura, nu? Că doar de mic m-am dat Temerar ca un Haiduc, nu?... Da, iată, coborâm oleacă mai încolo de Viaduct, pe partea stângă! Doamna Ta mă invită într-o ogradă mititică, în care stă o casă mititică! Şoferul parchează automobilul/taxiul în ogradă! Apoi, cu un gest condescendent, începe să mă roage să de/păşesc pragul! Doamna Ta intră prima! Involuntar, mă uit pe peretele din fund al tindei... şi înlemnesc! Pus într-o ramă simplă, văd un Manuscris al meu, din anul 1984! Doamne, eu am mai fost Aici!... (Stai niţeluş!)
Scrisoare deschisă către doamna Ta (IV) Scris de Ion Zimbru
