Sigur că da! Se văd şi se aud paşii scriitoarei Mina Maria prin poghiazurile cele sfinte ale Poeziei Universale! Se văd şi se aud ciocăniturile sale curajoase ori timide, dar sincere şi persuasive, la Porţile Parnasului! Se vede şi se aude cum ţine pasul pe Lamură şi ascultă, cu mare Atenţie şi Evlavie, chemarea Goarnei şi a Flamurii pentru Apărarea Sufletului şi Trupului Reginei, însă şi pentru a uimi cu Fineţea şi Originalitatea Armelor folosite-ntr-această Bătălie! Iacătă un poem care dă şi titlul cărţii „Voi vorbi cu mine însămi”, adicătelea exact QED!
„Voi vorbi cu mine însămi/ până când/ mă voi plictisi/ de vocea-mi insipidă./ Voi continua să-mi mai vorbesc/ ocazional,/ în şoaptă,/ de dragul vremurilor bune,/ apoi voi aştepta s-aud/ tăcerea/ răspunzându-mi./ Şi cred că după-aceea nu-mi voi mai vorbi/ o vreme./ Sună a despărţire.../ Dar, sincer, m-am cam săturat/ să ştiu dinainte/ ce replică banală/ îmi voi da./ Căci am vorbit cu mine însămi/ până când/ am înţeles că adevărata/ artă/ e să desprinzi din zgomot liniştea/ şi tăcerea/ din cuvinte./ Şi ajungi la acel punct în viaţă,/ în care – un pic frustrat – / realizezi cum că tăcerea/ de care fugi cu disperare/ are mai mult/ de spus/ decât ai reuşi vreodată/ să vorbeşti cu tine însuţi./ Şi o asculţi.../ Doar vei avea timp peste ani,/ cu păr cărunt pe tâmple,/ să laşi tăcerea pentru alţii/ şi tu să-ţi reiei o conversaţie/ mai veche./ Dar, până-atunci,/ când n-am ce face,/ voi vorbi cu mine însămi.”//...Sigur că da! Autodidactă desăvârşită, Mina Maria ştie ce este şi ce se face cu auto/persiflarea! Ştie să-şi asume riscurile Deşertăciunii, dar şi să-şi subsumeze frumuseţea fiinţelor/lucrurilor simple, cum ar fi măreţia unui fluture, magia unui licurici, celebritatea unui greier anonim, Vremelnicia Sacrosanctă a Filarmonicii de Câmp! Ştie că, încet-încet, n-o să-şi mai aparţină Sieşi, drept pentru care Rosteşte astfel: „Cred c-am avut atâtea nume/ Încât pe toate nu le ştiu,/ Nu din botez, ci de la lume,/ Deci fina lumii am să fiu.”//...
Sigur că da! Sunt convins că nu va face pas-îndărăt niciodată, că-şi va pe/trece şi Sufletul şi Mintea prin Focurile Sacre ale Instrucţiei fără de care Nimic nu se Poate! Îi recomand o Cotrobăială Selectivă prin toată Poezia Clasică şi Modernă a Lumii...şi o aştept cu cel mai Mare şi mai Frumos Poem al Vieţii Sale! Şi, mai ales, să nu uite-n Veac de Veac ce-a scris UMNS: „Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală”!...„Limba română este Patria mea”!...RESPECT!
