Numărătoarea inversă începuse de mult! De foarte de mult se făcuse târziu şi se desfăcuse Aripa ultimei Minuni a Iubirii! Aerul era tare şi liniştit ca piatra de pe Mormântul Poetului la marginea Cerului şi Luminii!
Şi treceau nişte păsări cu nume de păsări! Şi nişte ucigaşi de lebede treceau fără nume! Nişte greieri anonimi rostogoleau ultimul cântec în mari şi invizibile roţi de Melancolie! Nord(uri) şi Sud(uri) se opreau vinovate de Tot!
Şi dacă „E” mai vine de la „Este”, şi dacă „N” de Naştere se ţine, şi dacă „A” e Albastră înserare în poveste, şi dacă „E” din/spre Eternitate pleacă/vine, şi dacă „L” pentru Lumină înverzeşte – Este Naştere Albastră Eternitatea Luminii! Şi nu se ucide! Şi nu se fură! Şi nu se ia! Şi nu se dă! Şi nu se cumpără! Şi nu se vinde! În-ce-pe şi E-xis-tă o Lacrimă din doi în doi Ochi, Orizontală!
Se făcuse devreme şi se desfăcuse Aripa Ultimei Minuni a Iubirii! Dumnezeule, oare ce fel de Lacrimă la Marginea Cerului poate să fie brutală?
Eu aşa voi răspunde: cheamă teiul să te învelească, strigă păsările să se usuce de Milă la fereastra după care dormi şi visezi Sărutul acela de Cianură şi Orhidee!
Fiindcă plouă, Dumnezeule! Ce mai plouă dincolo de geamul după care stai şi iubeşti Sonata Lunii, niciodată cu toate mâinile, întotdeauna cu toate flăcările şi cu toate braţele-amândouă! Fiindcă ninge, Dumnezeule! Ce frumos mai ninge cu Asfinţituri, cu ce Îngeri se lasă noaptea la Sânul tău Viscolit de Melancolie, cu ce Lacrimi arde Cuvântul împletit, despletit, sinucis, ucis, scuipat şi clevetit şi plecat să aştepte-n Mormânturi!
Eu aşa voi răspunde: fii cu minte, domnişoară! Incendiază teiul care te-a învelit cu păsări, care m-a dat Demâncare, Desingurare, Desângerare, Desărbătoare şi cu toată Sălbăticia şi cu toată Voluptatea...la Nimic!
Fiindcă tu astfel vei întreba: Infernuri? sau Inferne? Eterne? sau Eternuri? Puţin mai Mult? sau Mult mai Puţin?
Şi apoi – după ce toate acestea se vor fi liniştit de mult, de foarte de mult, după ce Marele Unu se va fi retras Definitiv în Sine...şi după ce toate, fără excepţie, se vor fi dus dinainte de Zidul/Limita lui Planck – eu aşa voi răspunde: mă mai auzi, Domnişoară? Mă mai auzi, Dumnezeule?
