Cămaşa lui tata îmi vine perfect! Cămaşa lui de mire! Albă cu linii albastre ori albastră cu linii albe, nu are nici un defect! Miroase a cer după ploaie, a pădure în bătaia primăverii!
Costumul lui tata e o minune! Îl port numai în zile mari, numai când trebuie să mă observe oameni îmbrăcaţi mai frumos ca mine! Aceste zile sunt rare! Sunt ca păsările care uită să plece când vine toamna şi rămân pentru ca să le păzesc de vânătoare şi frig!
Vânătoarea este nevasta vânătorului! Vânătorul nu poate fără vânătoare! Şi cât de bine îi vine vânătorului vânătoarea!
Bocancii lui tata nu mă strâng! De-o viaţă îi umblu pe drumuri rătăcitoare, şi tot nu s-au terminat! Parcă sunt vii şi chiar parcă mă roagă să nu-i arunc în groapa cu oasele animalelor din pielea cărora au fost croiţi!
Chiar şi suduitura lui tata au fost binecuvântătoare! Avea numai vitamine! Era profilactică! Am descusut-o sintactic şi morfologic din cauza lui 4 la Citire, dar şi din cauza Vacii indiferente la smiorcăiala mea, păpa-o-ar lupul de fitofagă!
Suduitura era uşoară ca gluma sau grea ca piatra de moară!
Ce bine era la moară! Tata mă lua mereu cu el la moară, să ţin de gura sacului, să nu se plictisească, să se laude cu mine, să nu mi se pară că viaţa e floare la ureche! Morarul se comporta al dracului de tandru şi pe gustul meu! Îmi dădea şuncă şi turtă şi ceapă, sfaturi adulte şi apă de unde cântă broasca frumos! Drept răsplată că nu-mi bag urechile în motorul morii, îmi dădea o cutie pe care scria MENADO! Mă dădeam mare cu cutia! Nici nu dormeam de dragul amestecului dulce şi păcălitor!
Şi ce bine îmi stătea cămaşa lui tata!
Tata e un om ca tatăl tău! Nevasta lui tata seamănă cu mama ta! Ei umblă pe vale, dar nu vorbesc de pe dealuri! Ei umblă pe dealuri, dar nu alunecă la vale!
Toamna, tata plânge frumos ca primăvara! Vara, tata nu lasă nici o lacrimă la întâmplare! O amână pentru iarnă! Iarna, tata nu are vreme de plâns! Ascute fierăstrăul ca să taie crengile care nu mai au sânge minu-plus infinit!
Mâine l-am prins pe tata plângând încet! În mâna stângă ţinea o rândunică de anul trecut! În mâna dreaptă avea o gură de colivă! Murise vânătoarea, nevasta vânătorului mort de bucurie!
Cămaşa lui tata îmi vine perfect!
