Ieşim din Cimitirul Eternitatea, traversăm Bulevardul lui George Coşbuc şi ne oprim în staţia tramvaiului 7! Ăsta, ruginiu cu pete galbene sau galben cu pete ruginii, nu întârzie! Urcăm! Violonista ia loc! Eu nu! Fiindcă niciodată, când e sâmbătă, nu stau jos! Din staţia următoare, două doamne/femei (pe care citesc TRANSURB Control) se suie şi-şi exercită atribuţiunile...însă pe domnişoara (doamna) LM n-o controlează! Dimpotrivă, chiar o salută, chiar o întreabă: „ce mai faceţi, stimabilă violonistă? tot cu cimitirele? tot nu v-aţi aflat liniştea cea sufletească? a murit, a murit! şi gata! ce, s-a terminat lumea? e păcat să nu vă refaceţi viaţa, să vă irosiţi frumuseţea şi tinereţea prin ţintirimuri! daţi-l în colo de răposat! că doar nu l-aţi omorât dumneavoastră, nu? şi, cum zice filozoful cel bulgăresc, omul trăieşte cât trăieşte, ş-apoi moare! ştiţi foarte bine asta, da? să ştiţi că am ascultat înregistrările concertelor în care aţi cântat! şi, cu atâta mai mult, ar trebui să mai zvârliţi din sobrietate, din tristeţe, din melancolie! e păcat, e teribil păcat de talentul pe care vi l-a dat dumnezeu şi pe care-l folosiţi cu atât farmec! ce câştigaţi tot reculegându-vă printre cruci? apropo, în care cimitir e îngropat mirele/soţul dumneavoastră?”...Violonista nu răspunde! Parcă nici n-a auzit „muştruluiala”, „chestionarul”, „turuiala”! Cele două controloare renunţă la curiozitate...şi coboară după ce tramvaiul face bucla pe la capătul viaductului, trece de Piaţa Energiei şi ajunge în staţia lui Gheorghe Doja! Mie, literalmente, nu-mi vine să cred ce tocmai am auzit!...Iată, coborâm la capăt, „tăiem” Micro 20 pe direcţia nord-vest-vest...şi intrăm în Cimitirul Cătuşa! Aici, cum a fost şi în Evreiesc şi în Eternitatea, LM mă „plimbă” printre morminte, pe aleile drepte şi strâmbe ale Dormitorului Universal! Îmi place să cred că mă poartă şi printre gândurile sale clar-obscure, şi prin sufletului său abandonat deznădăjduirii! Îmi place să cred că nu voi pierde acest „joc” nici prin abandon, nici prin cnocaut şi nici la puncte! Cum să-(l) pierd? Doar mi-am propus s-o urmăresc/urmez până-n pânzele cele albe, nu? Doamne, printre câte Pânze Albe m-a „dus” Violonista! Dar nu, nu consider că Această Femeie-i nebună! O nebună nu rosteşte atâta de limpede un text, două texte, trei texte...toate cu tonuri/conotaţii comemorative! Începe să mă bântuie gândul că LM „urmăreşte” Altceva, că vrea să-mi ARATE ce înseamnă QED! Oricum, nu mai pot da înapoi! Fie ce-o fi! Am să merg până la Capăt! Indiferent care dintre cele Două!...(Stai aşa!)
Astăzi e Sâmbăta Următoare (VI) Scris de Ion Zimbru
