Într-o zi frumoasă, dar tristă, alaltăieri, am fost după/cu actorul Petrică Păpuşă! Unii spun că l-am condus pe Ultimul Drum! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum! Eu cred/consider că l-am condus pe Primul Drum... fără de care nu se poate ajunge exact Înainte de Naştere, unde a fost fiecare, chiar dacă nu vrea să priceapă că Viaţa nu-i altceva decât distanţa dintre Des/Cântecul de Leagăn şi Prohod! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum! Desigur, sunt convins că aţi văzut şi aţi auzit măcar un spectacol de teatru cu actorul Petrică Păpuşă! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum! Zic: dacă ar fi să-i dăm crezare poetului Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la Cimitir! Dar, trebuie să recunoaştem, nu toate trec prin faţa Teatrului Dramatic! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum!... Sigur că da! Sigur că da!... "O, biet actor!/ O, biet artist!/ Rolurile mor!/ Viaţa e un teatru trist!"//... Nu-i aşa că are dreptate poetul Adrian Păunescu?... Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum! Bineînţeles, putem să gândim astfel: "uite-o femeie neagră la capătul răbdării/ cum stă şi dă în lacrimi lâng-un sicriu deschis,/ cum tot se lăcrămează şi mângâie o frunte/ şi nişte aşternuturi de veci, de somn, de vis!// şi plânge, şi tot plânge, şi cred că i se pare/ devreme... (prea devreme!)... plecarea cestui dus!/ adun şi scad pe cruce atâţia ani!... dau lacrimi/ şi spun vro două vorbe condamnatoare-n sus!//... iată, femeia neagră suspină şi tot spune/... (sigur că da, sunt spuneri şi lăcrămări de samă!).../ întinde mâna-ncolo, întinde mâna-ncoace,/ se sprijină de scânduri... cu fruntea... şi tot cheamă/ cel nume scris pe cruce... (sub Regele pe care/ îl ridicăm în Slavă şi-l coborâm în Carte).../ sicriul se închide cu-atâţia ani... se-nchide/ încet, cu voce stinsă... şi pleacă mai departe!"//... Sigur că da! Însă nu despre asta facem scriere acum şi aici! Din nou bineînţeles, trece o pasăre cu păsare în plisc şi în suflet şi în zbor, trece peste trecători şi petrecători, trece peste muritori şi peste nemuritori, se opreşte pe o Creangă a Veşniciei, aşa, ca şi cum vrea să ne spună... (şi chiar o auzim cum cântând ne spune!)... "nu credeam să-nvăţ a muri vrodată"!... Sigur că da! Însă nu despre asta facem scriere aici şi acum!... Despre ce facem scriere aici şi acum, cu certitudine aflaţi în "Viaţa liberă" de mâine, citind această rubrică dedicată învăţării şi dezvăţării Deşertăciunii pe dinăuntru şi pe dinafară! Respect!
Actorul şi Simpaticii (I) Scris de Ion Zimbru
