Ciocli... de Mântuială

Scris de Ion Zimbru

Marți, 02 Octombrie 2018 00:00

E taman Miercuri, 19 Septembrie! E ora 13! E cald! Prea cald pentru Răpciune şi pentru o îngropăciune la care particip pe post de port-cruce! Mai car şi cruci, nu numai necazuri şi alte greutăţi obligatorii printre frumuseţile vieţii! Pe cruce sunt scrise două cuvinte: Mihai Nicuşor! Şi două date: una de sosire pe Pământ şi alta de plecare sub pământ! Dar nu despre asta-i vorba! Alaiul funerar pleacă din biserica "Sfinţii Martiri Brâncoveni"... şi intră-n Cimitirul "Sfântul Lazăr", însoţit de dangătul de adio al clopotului mare şi indiferent!... Desigur, mergem spre groapă! Că doar toate drumurile duc la Groapă, nu la Roma, cum au crezut şi mai cred unii şi alţii! După cum am fost anunţat, aceasta (groapa) nu-i departe de poarta cestui Spaţiu în care-s mormântate atâtea şi atâtea Amintiri!... Sigur că da! Iată, ne apropiem de movilă! Se vede (şi chiar se aude) lutul proaspăt săpat! Se văd cioclii! Patru! Sunt bucuroşi! Fiindcă au de primit!... Se vede şi se aude Preotul! Şi Psaltul! Începe Slujba de Prohodire, adică! Dumnezeule, ce linişte-i departe de oraş, de Viaţă, adică!... Da, cântarea-i gata! Se rostesc ultimele vorbe! Ultimele lacrimi se rostogolesc pe Ţărna care trebuie să fie Uşoară peste Mihai Nicuşor! Se pune Capacul pe Coşciug! Şi începe pogorârea!... Dar - "fatalitate!" - sicriul nu încape până la fundul gropii, că-i asta-i mai strâmtă, nu corespunde dimensiunilor comandate de aparţinătorii celui decedat!... Oare cine poartă vina cestui amănunt foarte important într-un asemenea ritual? Cum, adicătelea, să nu încapă mortul în groapă?... Sigur că da! Groparul se suie cu picioarele pe sicriu şi-l forţează şi-l îndeasă... ca să ajungă la fund! Oare nu cumva chiar groparii au "greşit" groapa?... La întrebările fireşti ale familiei îndoliate, cioclii cică au fost osteniţi, că au mai săpat şi alte gropi în această zi, că una, că alta... ca şi cum nu pentru această activitate sunt angajaţi şi plătiţi!... Ritualul îngropăciunii e foarte delicat, cere seriozitate şi nu admite astfel de "gesturi" barbare... dacă mai avem oleacă de Glagore şi Dumnezeire!... Desigur, cioclii nu ţin cont de greşeala care le aparţine, primesc "onorariul", câte 50 de lei per scăfârlie, deşi ar fi trebuit să refuze! Trei dintre ei dispar în următoarea secundă! Rămâne numai unul pentru ca să astupe groapa... şi se apucă, tacticos, de fumat! Iartă-i, Doamne, CĂ ŞTIU CE FAC!... şi eu, eu ce să zic? Ce să fac? Mă uit peste umăr, cetesc pe cruce... şi rostesc şoptit: Hodineşte-te în Pace şi Uşoară Ţărna să-ţi fie, Mihai Nicuşor!!!