Harababură şi Complicitate (VIII)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

"Dar câinii, formidabilii noştri câini comunitari, di/stinşii noştri lătrători cu şi fără stăpân? Ca alternativă la zgomotele intenţionate, construite şi provocate şi împrăştiate de oameni, şarlele sfâşie noaptea cu urletele lor funeste. Ca la un semn şi în intervale de timp exacte, ca nişte coruri ale groazei, ca nişte coruri antice ale tragediei, jigodiile pornesc urlarea pe cele mai lugubre timbre animale. Mai mare dragul să auzi şi să vezi o potaie sfrijită şi înrăită de foame cum îşi drege tonul, întinde gâtul spre lună, chiar dacă bătrâna Selena-i a/sfinţită de mult, şi trimite către ceruri, către dormitoare, către paradis şi către infern semnul şi semnalul său că există, că pe Terra jigărită se petrece un miracol ori o nenorocire. Şi mai mare dragul să vezi şi să auzi un hodorog de curte sau de maidan, şi el mai verde ori mai uscat de in/diferenţa şi prostia omului inteligent, cum abia-şi mai răsfrânge ochii plini cu lacrimi şi păianjeni, şi trimite către domnul Nicăieri, deodată cu fraţii şi feciorii săi, un macabru şi sincer şi sepulcral apel de urgenţă. Mai mare dragul să analizezi un grup, o sumă de astfel de patrupede lătrătoare, im/posibil de oprit prin metode ortodoxe şi prin figuri de limbaj, şi să realizezi că totu-i pe sfârşite, deşi se spune că mai avem oleacă de miliarde de ani...(spun un grup/o sumă de câini fiindcă, în ultima vreme şi în ultimul timp, numai oamenii umblă în haite, iar nu aceşti vajnici şi blestemaţi îndrăgostiţi de Lună!)...Sigur că da!...Şi, pe deasupra, vorba învăţătorului Ion Răşcanu, ca să fie toată lumea sătulă şi copiii cu burţile goale, ca alternativă la cele de până acum, te cuprinde farmecul şi admirarea când auzi o splendidă şi ne/vinovată cucuvea. De la ultimele alegeri locale şi până acum, această pasăre/cobe...(în treacăt fie spus, mai abitir decât Corbul lui Poe)...sfârtecă văz/duhul şi răspândeşte o lungă şi in/descriptibilă mirodenie a deşertăciunii exact peste Triunghiul Tristeţii, exact peste Esplanada Prostului Gust!...Sigur că da!...Însă, după toate cel puţin cinci simţuri din dotarea unui biped cu pretenţii de om, câinii şi cucuvelele sunt nişte biete instrumente false pe lângă balamucul pus la cale de i/lustruitul homo sapiens!...Domnule pârcălab, ştiţi cum am ajuns aşa şi aici? Prin cei patru L: Lenea, Lăcomia, Luxul şi Laşitatea!...şi prin cei patru N: Nesimţirea, Nemernicia, Nenorocirea şi Nevolnicia!...Şi ştiţi de ce majoritatea se fofilează şi rânjeşte şi huruie pe aceste coordonate? Fiindcă li se permite şi vă permiteţi, domnule Calomfir!”...NEC PLUS ULTRA!

Citit 397 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Octombrie 2018 18:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.