Da, ajung în Bădălan, însă toată lumea-i pe stradă, prin cârciumi şi pe la colţuri, pe maidane şi prin ogrăzi! Nici un loc mai ferit, mai ascuns, aşa, să pot şi eu interveni-n fundul alcătuirii mele, fiindcă mâncăriciul parcă ştie că mi-i ruşine să mă scarpin şi să scap de hachiţele sale demente! Şi, vorba învăţătorului meu Ion, fiu de preot şi de plai mioritic, "dacă ruşine (şi respect) nu e, nimic nu e!"...vorbă adevărată, practicată, omologată şi propovăduită la biserică, la şcoală, în pădure, pe drum, pe cărare, oriunde şi oricum...chiar dacă seamănă cu zisa Apostolului Pavel ("Dacă dragoste nu e, nimic nu e!") din Corintieni, 13:4!...Nu? Sigur că da!
Aşadar, nu mai am răbdare să răsară Luna gata aselenizată, gata cucerită, mare, plină, galbenă şi rotundă, goală şi grea de realizarea unui gând şi a unui vis, chiar dacă erau puse sub semnul utopiei când au fost rostite de cel care avea să fie asasinat cu mult înainte de a-i vedea pe compatrioţii săi cum îşi văd de seriozitate şi de treabă pe Lună, dar fără să se scarpine de satisfacţie (sau din alte motive) prin nu ştiu ce unghere anatomice! În consecinţă, fac stânga-mprejur şi încerc să ajung în centrul cestui Galaţi cu ochii în sus! Niciodată nu am văzut atâta omenire cu ochii în sus! Din loc în loc, la ferestrele caselor cu foarte multe muşcate, şi foarte mulţi oleandri, aud Giani Morandi, Rita Pavone, Riccardo del Turco, Sergio Endrigo, Cliff Richard, Doina Badea, Marina Voica, Florin Bogardo...şi mulţi, foarte mulţi cantautori de mers la suflet, de pus pe rană, de inimă albastră, de inimă roşie, de orice eveniment mai mare ori mai mic...însă, în nici un caz, nu pentru problema care mă mănâncă fără ruşine, iar eu n-am curaj şi neruşinare să mă bag, să rezolv naibii exerciţiul ăsta sadic de încercare, de conduită, de comportament! Cu toţi cântăreţii enumeraţi în circumvoluţiile-mi sâcâite de parcă am stat cu creierul într-un muşuroi de furnici, cu gândul că am să ajung la domiciliu, am să mă vâr în locul de scărpinat şi am să mă scarpin până coboară americanii de pe Lună, ajung în faţă la Romarta Veche, trec în viteză...(cam câtă viteză crede fiecare că-mi permite mâncăriciul)...trec şi de Potcoava de Aur, şi mă uit la ceas! Şi iar nu-mi vine să cred ce văd pe calendarul Atlanticului meu de ofiţer marinar: "Luni, 5 Mai, 2018"!...Măiculiţă, pân-aici mi-a fost cu tot ce se numeşte ruşine şi respect în jur, în jurul jurului, dincolo şi dincoace! Trec Brăilei şi ajung în staţia de autobuz din faţa fostei Agenţii CFR!...(Stai să vezi!)
