Viitorul Timpului...Trecut (III)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Văd că nu-mi scrii. N-ai decât. Nu te ştiam aşa de încăpăţânată. Ori ţi-ai pus în gând să vii, la modul surpriză, cu tanti Lui şi cu nenea Zero, aici, la mine, pe Aria Zimbrului? M-aş bucura tare mult să vă demonstrez cu lux de amănunte că poetul Nichita Stănescu-i genial, să vă lămuriţi şi voi că Blondul Poeziei Române-i "pălmuit" cu aripile "daimonului" din spatele cuvintelor, din "ordinea cuvintelor", cum chiar el zicea şi scria! Ce, nu vă vine să credeţi că Zimbru are Aria lui? Are Aria Fabuloasă a Copilăriei... (maidanul din faţa casei lui bădia Iancu Cujbă şi din faţa casei lui moş Vasile Mihai)...unde am descoperit respectul, milostenia, ruşinea, frica de Dumnezeu, dragostea de Mamă, rişca, poarca, lectura, visul, crepusculul de seară şi crepusculul de dimineaţă, Metafora vie, epitetul de Au suflat cu Ag, să nu se prindă hoţii...ţurca, Zmeul din carne şi zmeul din hârtie, praştia, arcul cu săgeţi voievodale...cercul de alergat şi cercul de scris şi de citit...ideea că vântul Deşertăciunii bate încă din faşa noastră şi arată că, în lipsa ei, nu există nici Tot şi nici Nimic!...Acum, bădia Iancu Cujbă-i sub arătură, sub iarbă, sub turturele şi sub dangătul Lunii! Acum, moş Vasile Mihai stă (şi el) sub pământul pe obrazul căruia a "scris" cu sapa până la moarte, şi (nu) mai aşteaptă dreptatea care nu i s-a făcut atunci, după iarna aceea aproape de primăvară, când era de pază la grajdul cu vaci şi cu boi ale/ai Ceapeului, şi a aţipit, şi nişte ticăloşi din Bursucani au pus foc grajdului înfundat cu hluji şi paie de grâu, şi totul a ars, şi au ars toate vacile cu viţei în ele, şi au ars toţi boii de povară, au ars aşa, legaţi la iesle! Dimineaţa, când ne-am dus la şcoală, mirosea peste tot numai a carne friptă, peste şapte dealuri şi peste şapte văi mirosea...şi ce imagini danteşti, cu animale explodate-n lanţuri, cu oameni plângând lângă nenorocire, cu stâlpi din lemn fumegând spre văzduhul consternat, şi cu stoluri de ciori trecând spre nicăieri, spăimântate de "opera" celor criminali!...Şi sărmanul moş Vasile a fost "găsit" vinovat, şi judecat fără probe, şi băgat la puşcărie, şi îmbolnăvit de supărare şi de nedreptate, şi nimeni n-a avut curaj să-i arate cu degetul pe ticăloşi!

Uite (la modul comparaţie) ce poem devastator a scris Nichita Stănescu, poetul denigrat de ţaţa Lui, poetul despre care această analistă zice că a fost beţiv şi că nu scrie pe "înţelesul" ei! Păi, doamnă Doi, în România sunt milioane de beţivi...şi, dacă toţi ar avea geniul lui Nichita, n-am mai avea atâta prostie-n Carpaţi, nu?...(Stai să vezi!)

Citit 430 ori Ultima modificare Luni, 18 Martie 2019 17:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.