ACOLO şi ATUNCI (lectură plăcută)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Am fost atunci, acolo – ştii unde, cred că ştii:

locul acela singur, sfinţit de ciocârlii –

unde ai spus, iubito, că vrei şi tu s-ajungi,

dar nu erai ACOLO, şi nu erai ATUNCI!...

Am fost – rămân acolo, atunci, departe hăt...

şi nu văd nici Ileană, nici Făt-frumos nu văd,

n-aud nici răsuflare de Zmeu bătrân şi-ncet...

şi nicăieri nu-i nimeni, şi nu ştiu ce să cred!

Deschid o carte veche – îi văd pe toţi, i-aud,

îi rog să se coboare – ce vreme, ce trecut

îmi intră în odaie, în suflet, în cuvânt –

miroase a cerneală, a tine în curând!...

Închid o carte veche – cu tot cu toţi o-nchid...

nu vor să stea afară, sunt gata de murit –

nu-i mai citeşte nimeni...hai, vino să-i citim –

o carte nedeschisă e-un fel de ţintirim!

Te rog să vii ACOLO...te rog să vii ATUNCI...

să-mi scrii o carte mare, cu taine şi porunci...

şi să rămâi cu mine, frumoaso, mult, mereu:

tu – veşnică Ileană...eu – Făt-frumos şi Zmeu!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 6740 ori Ultima modificare Joi, 02 Mai 2019 17:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.