La pas...prin Oraşul fără Cap Compas (VI)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Iată-i la geamul deschis! Bibilică şi bibiloi! Se admiră...şi fumează şi sparg seminţe! Şi tot ce produc – scrum şi chiştoace şi coji – scuipă şi azvârle în decor! Îi ştiu de vro douăzeci de ani! El a fost mecanic! Ea a fost mecanică! Acum, că tot au ajuns la vârsta a patra, s-au înscris într-un partid! Al patrulea, din câte am înţeles când m-au invitat la un coniac, aşa, să mă convingă pentru ca să intru şi eu pe poarta grupului lor grijuliu cu soarta Republicii România!...Bineînţeles, le-am refuzat încercarea de seducere, spunându-le că nu am înclinare/talent pentru treburi aşa de importante! S-au supărat, mi-au cerut coniacul înapoi, mi-au jurat că n-or să mă ajute niciodată, n-o să-mi pună nici o „pilă” acolo, sus, la şef, la preşedinte!  Neculai Matrapazlâc şi Niculina Sclifoseală (după statutul de domnişoară) – că astfel se cheamă bibicul şi bibica – mi-au ordonat să scriu despre personalitatea fiecăruia, dacă vreau să nu mă şteargă din memorie, şi ca să aibă cu ce se lăuda la neamuri şi la tovarăşii de partid!...Sigur că da! Îi servesc!

Partidul lui e plin cu mameluci,/ durbace, loaze, grauri şi pâslari/ – toţi seamănă leit, toţi au tourette:/ fani şi fanatici cu senzaţii tari!//...Ce membri şi membrane de partid/ umple această groapă cu zevzeci/ – să vezi şi să auzi ce fel vorbesc/ ceste gulii cu ceşti distinşi dovleci!// Toţi au inscripţii şi embleme, toţi/ poartă papuci şi haine de haioşi/ – se dau rotunzi, dar se aud pătraţi/ acolo...sus – nişte libidinoşi!// Plâng pentru ţară, luptă pentru ea,/ sunt optimişti cu creieraş haihui/ – trăiască rudotelul...pot să strig/...şi să mă rog pentru partidul lui!//

Nevasta lui lucrează la partid/ – o ştiţi cu toţii, stă pe strada voastră,/ bărbatul ei e-un „chior”, calcă prin gropi/ şi scuipă, sictirit, de la fereastră!...// Calcă prin gropi, că ei le-au cultivat,/ cu ea în frunte şi cu el la spate/ – ei: amploiaţi şi seci şi măgădăi,/ harnici samsari cu mâinile „curate”!// Nevasta lui nici nu mai are timp/ pentru vro treabă d-aia, conjugală/ – el o aşteaptă tremurând în prag.../ şi face...şi tot face socoteală.../ face gogoşi, dulceaţă, ostropel,/ face de toate, chiar contrafăcute.../ că-i straşnic, mult şi brav gasteropod/ crescut printre rachiuri şi cornute!// Nevasta lui asudă foarte mult/ şi n-are vreme nici să se mai spele/ – munceşte greu, pe gratis şi pe brânci,/ cu mintea ei de paisprezece stele!// El o aşteaptă veşnic, lăcrimând/ înspre intrare, cu o floare-albastră/ – ea-i la şedinţă, vine mai târziu/...o ştiţi cu toţii, stă pe strada voastră!//...(Stai să vezi!)

Citit 688 ori Ultima modificare Luni, 06 Mai 2019 17:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.