Şi am să te visez cum dansezi ciuleandra,
toată noaptea, prin poghiazurile copilăriei –
şi am să mă trezesc, şi am să intr-un ciuleandră,
să văd şi să aud cât de vie-i!
Prin gloduri şi prin omături am să te visez,
printre fluturi torenţiali şi ierburi amare –
şi am să cred că-i adevărată şi nemaipomenită
ciuleandra mea nemuritoare!
Şi am să te rog să mă visezi şi tu cum dansez
valsul acela al dimineţii fără de sfârşire –
şi ai să te trezeşti, şi ai să intri n-această valsare,
ca şi cum ai intra-ntr-o iubire!
Pe valea aceea, pe dealul acela ai să mă visezi,
printre greieri talentaţi şi secante lunare –
şi ai să crezi că nu-i primul/ultimul nostru vals
din veşnica secundă următoare!
