Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Ascultăm cântarea preotului până la capăt! Parcă suntem mai liniştiţi! Şi când să ieşim pe poarta bisericii, unu şi una hlizesc de parcă s-ar afla la nu ştiu care discotecă umplută cu smintiţi! Ambii sunt din generaţia capitalisto-democrată! Sunt îmbrăcaţi ca două sorcove! Se vede că le place la nebunie pentru ca să fie caraghioşi, stridenţi, observaţi! Başca, marţafoiul mai şi fumează şi scuipă! Ea îl admiră şi-i ţine hangul, spărgând seminţe! Amândoi poartă ochelari de sanchi şi glugi de chichi! Mă apropii de urechea clăpăugă a şmecherului şi-i spun că nu-i frumos şi că-i bine să se ducă-n şleahta mamei lor, adică taman unde şi-au făcut/îşi fac „studiile”, unde-şi pierd vremea şi timpul cu „socializarea” sub nas, cu „vocabulare” alese, cu trăncăneli de flăcăiandri şi domnişorele fără control parental şi psihiatric, fără ruşine şi fără orizont! E uşor de presupus ce urmează! Iată ce-mi zvârle secătura libidinoasă, cu voce de ventriloc: „ce, bă, babalâcule, scrie undeva că n-am voie să fumez aici? scrie undeva că n-am voie să scuip în faţa bisericii? scrie undeva că n-am voie să fiu nesimţit? şi voi, ăştilalţi, ce vreţi, băi, boşorogilor? tuliţi-o mai repede, hai! că vă dau laba la ochi!”... De după colţ apar încă vro două-trei perechi de nandralăi şi se alătură „actorilor” principali! Telefonez la Poliţie! Când aud/observă gestul meu, gaşca de cioflingari dispare, dar ameninţând şi făcând semne obscene! Pe adresa lor şi a părinţilor lor, trimit şaisprezece versuri: „La colţ stau mocofanii şi trântorii, şi scuipă,/ şi zic măscări la fete... aiestea se înclină/ şi se acidulează şi nu mai au cuvinte/ l-atâta superbie să caute vro vină!// Eu - urlă unul straşnic în cabluri şi-n desene/ pe trupu-i de păianjen - am stat pe net o lună,/ sunt mulţumit de mine şi hurui de cultură,/ sub gluga mea de firmă nu am nici o lacună!// Eu - tună altul mândru de freza-i scelerată - / mănânc seminţe-ntruna, cu mama şi cu tata,/ gătim două hectare pe an, dar nu ne-ajunge,/ mâncăm fără oprire, cu sacul, cu lopata!// Şi fetele se miră ce multă deşteptare/ încape-n scăfârlia lor cinică, măruntă.../ şi toţi cultivă lene din zori şi până-n noapte/ - colţari striviţi de sine-ntr-o lume muribundă!”//

Sigur că da! Costică Prăpăd şi Vasile Cherpedin dau din umeri a lehamite! Moş Ion Mutelcă zice că Educaţia-i o Cauză Pierdută în cest Oraş fără Cap Compas! Ne despărţim cu promisiunea să ne întâlnim a doua zi, duminică, la utrenie! Că trebuie să stăm de vorbă cu preotul paroh! De ce?... (Stai să vezi!)

Citit 361 ori Ultima modificare Miercuri, 15 Mai 2019 17:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.