Ieri, pe la şapte ceasuri şi jumate, mă îndeamnă Scaraoschi (ăsta-i prim consilier al doamnei Talpa Iadului) să folosesc autobuzul care serveşte traseul 9! Şi doar ştiam că această oră-i de vârf! De vârf... şi îndesat, nu glumă! În autobuz - mare aglomeraţie amestecată cu putoare de usturoi, holercă, sudoare şi nicotină! Dar nu numai atât! Gălăgie, nene, cât se poate produce din gâtlejurile fetişcanelor şi din tonurile de apel şi de jocuri ale aparatelor telefonice! Taman aşa: "Doamne, câte vuvuzele în autobuzul 9,/ cvasi-îmbrăcate straşnic, veştede ori înflorite/ - croncănesc, fac 13-14... şi, cu mâinile-amândouă,/ gâdilă şi navighează - una-nchide şi deschide/ o gentuţă care-i cade tocmai până la călcâie.../ o bălăbăneşte mândră şi se dă vicleană, dură,/ victimă şi contondentă, fericită şi lălâie/ cu-n coleg numai metale, scuipător spurcat la gură!// Le zic una, le zic două... poate-or vrea să înţeleagă.../ poate le-o cădea-n ruşine cheresteaua... poate-poate/ vor catadicsi să tacă... să priceapă că oleacă/ de respect le-ar prinde bine pentru bacalaureate.../ însă ea şi el - sărmanii - îmi rânjesc fonognomonic,/ îmi fac semne - ştiţi de care - râgâie şi nu le pasă,/ se comportă şi îmi zvârle cu tărie şi sardonic:/ te băgăm în... puncte-puncte... şi stai dracului acasă!”... Sigur că da! Ca să nu crape mura-n mine, cobor la prima staţie... şi dau peste doi care fumează şi trântesc flegme printre aşteptători/trecători! Din ce scot pe fleoarcă, realizez că-s nişte samsari, adică nişte alde Tândală! Cam astfel le transmit: „Ia-ţi bagajul şi te cară, domnule samsar,/ unde ăla a dus aia! este în zadar/ să mai pierzi atâta vreme pe la noi, aici/ - du-te, încă te primeşte groapa cu furnici!// Ia-ţi căţeii şi purceii,/ fugi unde-ai vedea,/ ia-ţi şi diva-maladiva trasă la rindea/... şi jucaţi-vă de-a scroafa moartă-n păpuşoi.../ şi-nvăţaţi că unu face cât doi supra doi!// Bate chişca pe maidanul unde te-au şcolit/ cei cu encefal de muscă... şi te-au dat cu flit,/ să-ţi alunge chiriaşii de la subsuori,/ chiar şi de prin alte locuri doldora de flori!// Şi să vii când s-o întoarce ăla din pământ/... ăla care... ştii tu care... n-a mai stat la rând/... şi şi-a pus destinu-n groapa de pe trotuar!// Haide... ura... şi la gară, domnule samsar!”//... Sigur că da! Câtă urâţenie şi scârbă poate stârni acest soi de puşlamale! Ce obicei, domnule, să scuipi, să spargi seminţe... şi, când ţigara-i gata, să azvârli mucul peste cap şi să-i dai şi-un călcâi... aşa... ca-ntr-un spectacol oribil, omologat de Ministerul Şmecheriei Naţionale!... (Stai aşa!)
La pas... prin Oraşul fără Cap Compas (XVI) Scris de Ion Zimbru
