Văduva Albă

Scris de Ion Zimbru

Vineri, 24 Mai 2019 00:00

Da...nu a fost nici o eroare de diagnoză, nici o păcăleală medicală, nici o glumă a vrunui mărunt la suflet şi gând: superba doamnă Clementina Bizara, avea inimă de piatră! Din marmoră neagră, adică! Desigur, s-au crucit medicii şi criminaliştii, s-au crucit toţi locuitorii de pe stradela Plantelor, s-au crucit până şi ateii şi fariseii şi prietenii şi duşmanii Văduvei Albe, deopotrivă! Şi, ca să fie toată lumea pe deplin consternată, un consiliu sanitar/social/poliţienesc/legal a  hotărât să respecte rugămintea/porunca testamentară a „Vrăjitoarei”, adicătelea să i se doneze trupul şi sufletul ca material didactic şi pedagogic în Laboratorul Facultăţii de Paradoxologie şi Gemologie a Universităţii „Dunărea de Sus”! Zis şi făcut! Numai că, după o săptămână de zile şi nopţi printre studenţi, eprubete, planşe, creuzete, profesori şi indiferenţă...femeia a dispărut! S-au emis tot felul de circulare şi păreri! Au fost anunţate şi chemate toate autorităţile responsabile în domeniu, toţi scriitorii de romane poliţiste şi ştiinţifico-fantastice...dar nu s-a descoperit/concluzionat nimic! Bizara parcă intrase în Pământ sau în Cer sau în Sine sau într-un Unde/Când fără Spaţiu şi Timp! Totul s-a lăsat baltă! Totul s-a pus sub semnul unui Malefic, unui Imposibil, unui Principiu Nebulos/Uluitor! Până când, pe adresa Universităţii „Dunărea de Sus”, a sosit un mesaj avertizor, intitulat „Femeia cu inimă de piatră se întoarce”! Iată ce a fost dat publicităţii! „Vă rog frumos, vă rog foarte frumos,/ porniţi Filarmonica şi fiţi gata de mare Bucurie:/ iat-o, vine, sigur o aude şi o vede fiecare/ cum se apropie pe Sus şi pe Jos/ tocmai când credeam că va fi să nu mai fie/ atâta Frumuseţe în atât de mult nimic în mişcare!// Vă rog mult, vă rog foarte mult,/ zvârliţi cenuşiul din ochi şi toate veşmintele/ pe care le-aţi purtat atâta vreme şi pe care/ nu mai vreau să le ştiu şi să le ascult/ foşnindu-se şi trăncănindu-se cum cuvintele/ fără întrebare la răspuns şi răspuns la întrebare!// Vă rog mult, vă rog foarte frumos,/ veniţi chiar Acum la Marginea lumii să vă arăt/ cum acest Nimic în Mişcare şi acest Infinit/ lasă Iubirea Sixtină să coboare Majestuos!/ Staţi Aici, eu Trebuie să plec oleacă Îndărăt,/ mă cheamă la poartă croitoreasa:/ e gata, e gata, e gata...Rochia cea fără Sfârşit!”//...(Publicitate: „fă-te că ştii, că vrei, că poţi/ să-i fii aproape, foarte-aproape/ chiar dacă vrea, chiar dacă nu/ să treacă dincolo de ape!/ dacă n-o poţi iubi mereu/ şi frică n-ai de niciodată,/ să n-o azvârli şi să n-o uiţi.../ fiindcă-i piatră nestemată!”)