E mâine, Mamă! (elegie fără de sfârşit)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

E mâine, Mamă... parcă ieri era

un astăzi... dimpreună... dar nici gândul

nu mă ducea să văd în locul tău

cenuşa unui vis înflăcărându-l,

înflăcărându-mi timpul până când

începe punctul pregătit să vină

în drumul meu, să-i spun şi să-i arăt

cum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină!

E mâine, Mamă... dar tu nu mai vii

măcar aşa, o clipă, la fereastră,

să vezi şi să auzi cum lacrămi curg

din ochii lumânării, pe zăvastră,

să vezi şi să auzi cum te aştept,

chiar dacă ştiu... cred că nu ştiu nimica...

scrie-mi, te rog, vreau să învăţ şi eu

cum ai învins zadarnicul şi frica!

E mâine, Mamă... cred că ai ajuns

unde vin toţi plecaţii să se-nchine

în faţa Veşniciei, unde-ajung

suflete mari şi oameni blânzi... ca TINE!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 6013 ori Ultima modificare Marți, 06 August 2019 16:25

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.