Şapte Cuvinte Delicate (I)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi fost şi ea, măcar o dată, acolo. Cum să nu umble prin pădure? Cum să nu umble prin râpi, după pupeze calde ori pupeze reci, după pui de şopârlă ori pui de bogdaproste? Cum să nu cotrobăiască prin bibliotecă, după eroi reali sau imaginari? Că ea iubeşte orice, pe oricine, nu? Şi nu cred că nu mă iubeşte şi pe mine! Sunt sigur că a fost prin aceste coclauri şi locuri, însă nu ne-am nimerit deodată, nu s-a întâmplat să ne ciocnim, să ne salutăm, să schimbăm o vorbă de alean  ori degeaba! Şi, başca, de foarte multe ori mi-au spus megieşii că m-a căutat o doamnă pe acasă, a bătut la poartă până au apucat-o dracii, până i-a sărit muştarul, şi a plecat să iubească pe altcineva, şi chiar a jurat că o să mă caute din ce în ce mai rar şi mai puţin! Şi mi-au mai spus vecinii din mahala că doamna aceea, care m-a căutat, seamănă leit cu doamna aceasta, pe care nu o cunosc! Desigur, când i-am întrebat de unde ştiu că-i chiar ea, ei au zâmbit înţelepţeşte şi mi-au huruit şapte cuvinte delicate, care nu-mi mai ies din cap: "nimeni nu scapă de iubirea acestei doamne!" Şi, desigur, n-am decât să mă bucur, s-o caut ori s-o aştept! Însă, dacă nu-mi cade cu tronc, atunci, când ne-om întâlni? Ce, dacă mă iubeşte ea, trebuie s-o iubesc şi eu? Dacă nu-mi place cum arată pe dinafară? Dacă mă agasează şi mă agresează cu interiorul? Dacă-i urâtă ca Sarsailă-n surcele? Dacă are suflet de mucava? Sătenii, cei care au văzut-o, cică n-are cum să-mi creeze repulsie! Cică n-am să am încotro, n-am să am cum să nu mă îndrăgostesc lulea! Ba chiar am să am ne/obrazul să fie numai a mea! Ba chiar am să declar război tuturor, să nu-i mai prind curgându-le balele după trena ei! Să nu mai aud nici măcar c-o visează, darămite să-i şi văd cocoţaţi pe garduri, îmbrăcaţi de sărbătoare, aşteptând-o să răsară din sus sau din jos, din cer sau din pământ...!
Uite, vine poştaşul, zice bună ziua, scotoceşte în geanta-i misterioasă şi mare cât mirarea...şi-mi întinde un plic amirosind a pistil şi a departe! Mă uit şi văd că plicul nu are adresă de plecare şi venire, nu are ştampilă! Cer să mă dumirească poştaşul, dar ăsta-i deja dus pe costişă! Pun plicul în dreptul soarelui şi mă uit în zare, poate văd!...(Stai să vezi!)










Citit 817 ori Ultima modificare Duminică, 08 Septembrie 2019 16:27

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.