Prolegomene la o Absenţă Fatală (III)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Aşadar, Iubire nu mai este, Mere nu mai sunt şi nici Veşnicia nu mai ţine aşa de mult! De fapt, o minte mai ascuţită poate observa că şi Veşnicia s-a terminat! În locul Eternităţii, aceeaşi minte vede triumful bezmetic al Vremelniciei, izbânda şocantă a Efemerităţii! Şi nimeni nu vrea, nu ştie, nu poate ori nu are poftă/chef să mai urmeze rugămintea şi strigătul şi porunca şi îndemnul acelui Atunci: „hai la mere...(lumea se fereşte)...gratis, pe gustate...hai la mere!/ crengile se rup de-atâtea mere!... lumea are alte puncte de vedere!// iată, mama (cu pestelca plină) stă încet, la poartă şi aşteaptă,/ poate vine pofta să scurteze drumul de la vorbă pân-la faptă!// iată, vine tata din grădină, numai mere poartă-n buzunare,/ şade lângă mama şi îndeamnă: hai la mere tămăduitoare!// lumea se fereşte cu sfială! şi cu spaimă lumea se fereşte!.../ trece lumea...nu vrea să audă...nu pricepe că-i dumnezeieşte!// trece timpul surd...se rupe mărul de atâta dulce-grea povară,/ cade pe lungimea unui şarpe lămurit că trebuie să moară!...// dacă astfel este cum-se-cade...ce cădere, doamne, ce cădere!/ strig prin lumea asta fără lume: hai la mere gratis, hai la mere!”//...Prin urmare, cum să mai reziste Veşnicia? Şi cum să mai dureze Visul? Odată cu plecare Mamei...(a mea, a ta, a lui)...nici o Eternitate nu mai suportă vrun Trecut, vrun Prezent, vrun Viitor! Adică: „văd că vin sau cred că vin/ înspre veci şi-nspre amin!/ văd că toate vin pe rază/ şi încet-încet s-aşează/ mai încolo, mai încoace,/ drept în linişte şi-n pace,/ în descântec des şi bine,/ numai mama nu mai vine!// văd că sunt sau cred că sunt (în eternul meu mărunt)/ cel mai mare şi mai mare.../ gândul meu habar nu are/ cum că totu-i fals şi glumă/ într-un bulgăre de humă,/ cum a zis Ion pe-o Creangă/ de cireş, de treacă-meargă!// văd că stau sau cred că stau/ învelit în Ag şi-n Au!.../ nici n-aştept şi nici nu-mi pasă/ dacă e ori nu-i frumoasă/ ceastă viaţă, ceastă moarte.../ cest aproape, cest departe.../ dacă-s toţi şi dacă-s toate:/ velerim!... Singurătate!/ văd sau nu, nu cred că nu-s/ printre răsărit şi-apus!/ văd ce nu-i, nu văd ce este/ drept poveste din poveste,/ drept cea-a fost şi se întoarce/ printre vii şi printre Parce,/ printre mult, puţin şi bine!.../ numai Mama nu mai vine!”//

(Publicitate: „Veşnicia e un fel de mândrie a muritorilor, o formă pretenţioasă, prin care îşi mulţumesc un gust trecător de nonviaţă!” – Emil Cioran)...Nu?

Citit 813 ori Ultima modificare Joi, 03 Octombrie 2019 17:35

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro