Noapte Bună, Miozotis!!!

Scris de Ion Zimbru

Joi, 24 Octombrie 2019 00:00

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la nivel imaginar, decât în mintea celor „instruiţi” prin „metode/principii” de „netezire” în balamuc, adică în tot ce se-ntâmplă zilnic, pe lumină şi pe întuneric, în „realul” imediat înconjurător! Şi, totodată, bătrânul văduv ne-a explicat că „apropierea” sa de Maria a fost atâta de grozavă şi atâta de serioasă, fără nici o excepţie, încât nostalgia trecutului îl determină să „facă” levitaţie în vis, adică să se desprindă - în mod voluntar - de tot „răul” şi de tot „binele” inevitabil dimprejur... să se „mute” şi să se „afle” în altă „parte”, să dispună de „sine”, să fie „liber” într-adevăr! Ca să ne surprindă şi mai abitir, ciracul Prăpăd a ţinut neapărat să ne convingă, dacă mai era nevoie după atâta şi atâta disertaţie persuasivă şi după atâta şi atâta „umblare” printre şi prin adâncimi şi înălţimi im/posibile, că poate „face” levitaţie chiar şi la modul real, că poate dribla Timpul, că ne poate demonstra ceastă afirmaţie, că ne poate „lua” (şi pe noi) cu el, dar aducerile-aminte îi stârnesc totdeauna părerile de rău! Totuşi, anulându-ne (printr-un gest magic) percepţia/ideea imediată de „trecut”, „prezent” şi „viitor”, vrăjitorul argumentează calm, cu ochii dincolo de „vreme” şi de „noi”!... ”Pot ieşi (într-o clipită) din Secunda asta lungă!.../ pot fiindcă port limbajul veşnic al Deşertăciunii!.../ pot fiindcă am Nimicul care poate să-(mi) ajungă!/... unii spun că numai alţii, alţii spun că numai unii!//... Pot intra (fără oprire) chiar în Moartea asta scurtă!.../ pot fiindcă-mi cer părerea toţi mărunţii, toţi înalţii!.../ pot fiindcă toată Viaţa mi-am ascuns-o într-o turtă!.../ alţii spun că numai unii, unii spun că numai alţii!//... Dacă pot, cine mai umblă pe şotronul din ogradă?/ cine-şi mai aduce-aminte cum şopteşte apa-n ciuturi?/ cine mai visează sfinţii? cine poate să mai creadă?/ cine mai sădeşte greieri? cine mai culege fluturi?//... Dacă pot, cine-o mai bate vântul, ca să meargă moara?/ cine o mai bate apa-n piua lor şi-a dumneavoastră?.../ unii spun că-i bună ziua, alţii spun că-i bună seara!/... noapte bună, Miozotis! frunză verde floare-albastră!”...// (Publicitate: „Am plecat să mă duc la biserică. Dacă tot poporul din lume ar veni la Bunavestire, ceva e sigur oricum!” - Ion Avram - „Prin Văile Golgotei”)