INEVITABIL şi NEGREŞIT !!!

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Da...a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi a pus veşnicie-n lumânare! Adică a pus iubire! Fără iubire, nici lumina nu are chef să mai umble pe pământ! Ce rost are să fii lumină şi să nu fii dragă nimănui? Să fii lumină şi să te scuipe toţi? Şi să te stingă toţi? Şi să te ignore toţi?...Lumină de lumânare! Lumină de carte! Şi de fulger! Şi de gând! Şi de visare! Şi de mamă! Şi de tată!...Lumina unui băţ de chibrit, noaptea, în mijlocul pădurii, iarna, într-un cerc de lupi flămânzi!...Băţul salvator cu flăcăruia lui făcătoare de lumină! Băţul divin! Băţul fără de care nu se poate niciodată, sau măcar câteodată!...Lumina unui licurici, noaptea, atunci, în mijlocul dealului, într-un cerc umplut cu greieri de Cultură şi Artă! Licuriciul arătător şi liniştitor şi steauă începătoare, trimisă pe pământ, aşa, adaos la cântec şi la descântec, la viaţă şi la moarte deopotrivă!

Da...a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit şi mi-a adus cer la uşă! Mi-a adus tot cerul meu de atunci! Cer cu toate cele ne/răsărite! Cer cu toate cele ne/fulgerate, ne/tunate, ne/sclipitoare, ne/întunecate! Cerul cel ne/spăimântător, cel ne/greşit! Mi l-a lăsat la uşă şi a plecat! Şi eu cred că a plecat înainte, nu înapoi! Cred că a plecat unde se plămădeşte şi se frământă şi se re/naşte Cerul din Totdeauna! Mi-a lăsat foarte mult cer la uşă! Oare ce să fac, Dumnezeule, cu atâta Cer? Nu vezi că mi-a(i) lăsat tot Cerul din Copilărie? Nu-i aşa că Tu, Dumnezeule, ai trimis-o cu atâta Cer? Ce ţi-o fi venit să mă numeri printre gândurile Tale? Oare de ce ai aşa mare grijă de alcătuirea mea Măruntă? Şi doar tu ştii foarte bine că nu m-am învrednicit să-ţi aduc nici daruri şi nici osanale, aşa, cum unii şi alţii mai repede şi mai mult închinători decât mine! Oare să fie ca o pedeapsă, atâta Lumină?

Da...a venit, deşi n-am aşteptat-o! A venit exact cum ziceam/scriam în ziarul de ieri! Şi nici măcar nu eram acasă, ca să-ţi trimit mulţumire prin ea, prin Sufletul ei! Să-ţi trimit tot ce mi-a(i) dat dintre toate roadele Toamnei de Atunci! Eu ştiu că nu-ţi trebuie nimic de la mine, dar aş fi vrut foarte mult să vezi şi să auzi cum te rog să ai grijă de ea, cum te rog să mă ierţi pentru (de foarte multe ori) Minus în Curăţenia interiorului meu!

Da...a venit, deşi n-am aşteptat-o! Şi mi-a lăsat tot Cerul Copilăriei la uşă! Mi l-a lăsat manuscris! Mi l-a lăsat manuscris citeţ, limpede, pur şi simplu şi sfânt ca un semn de cruce, ca o răzvrătire a Liniştii, ca o lucrare de control a Luminii pe foaia i/maculată a unui Necunoscut!...(Stai aşa!)

Citit 1106 ori Ultima modificare Miercuri, 30 Octombrie 2019 17:50

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.