Distinsul moş Ion Mutelcă locuieşte singur! Nevastă-sa, Maria, a murit de nopţi albe, dar şi de zile negre! Fiindcă deloc nu i-a fost uşor în „condiţiile” oferite de Panarama numită Democraţie!...Nu are soţie, dar are orologiu cu pendul! Exact acum, acest substantiv de „tortură” bate cincisprezece ceasuri şi jumătate! Bate corect, persuasiv, monoton şi indiferent! Cucul nu iese din „cuibar” pentru ca să (ne) anunţe şi el cât „am trecut”, cât „am prezent”, cât „am viitor”...şi, mai ales, cât „am pierdut”!...Cucul nu iese din cuibar deoarece – din Septembrie până în Martie – lipseşte din pendul, adică din ingratul să loc de muncă! Lipseşte pentru că, într-acest interval, moş Mutelcă îi dă drumul să plece în Ţările mai Calde! E limpede, foarte limpede: după ce că n-are femeie, bibicul Ion n-are nici căldură! Că (s)-a fost „tăiat” de la Reţeaua de Partid şi de Stat, iar acuma se încălzeşte cu Gândul la „Încălzirea Globală”, cu Speranţa că, odată şi odată şi cât mai repede, se va pune în aplicare ÎNDEMNUL lui Mihai Eminescu, pe care adineauri l-am cetit pe peretele dinspre Asfinţit al magherniţei în care a „contra/stat” Maria cea „dătătoare” în Cărţi!
Sigur că da!...Propun convivilor să purcedem numaidecât la cetirea şi analizarea LEGILOR FUNDAMENTALE ALE IMBECILITĂŢII UMANE! Îl rog pe moş Ion Mutelcă să se comporte în acest sens, adică să glăsuiască dânsul – în calitate de gazdă – cuvintele din celebrul op al lui Carlo Cipolla!...Simpaticul amfitrion nu refuză! Cu gesturi deloc artificiale, deschide Cartea! Îşi acordează glasnicele şi...se dezlănţuie IADUL! Timpanele ni se fărâmiţează! Retinele ni se fisurează! Inimile ni se zbat ca nişte păsări-liră în „guriţa” unui boa şcolarizat/educat Aici, în Republica Capitalistă România! Pendulul înţepeneşte! Aerul se năpusteşte pe găurile cheilor, doar-doar va reuşi să scape dintr-acest spaţiu dantesc! Varul se hâţână şi se scurge fără nici o şansă de salvare! Geamurile trepidează! Întregul bloc intră-ntr-o Rezonanţă soră cu Erupţia lui Krakatoa! Cât încă mai pot ochii şi braţele fiecăruia, ne facem Semnul Crucii şi ne rugăm spre Mila Demiurgului să oprească dezlănţuirea cestui INFERN! Însă...Şeful Suprem nu ne aude!...Sau NU MAI VREA SĂ NE AUDĂ!...Oare ce se întâmplă? Asta-i întrebarea!...Ion Mutelcă „taie” „atmosfera” cu palma dreaptă şi ne face semn să părăsim Spaţiul şi Timpul Prezent! Ieşim din bucătărie, din apartament şi din bloc...şi ne oprim tocmai în crâşma răposatului Vasile Valache!...(Stai aşa!)
