Mergem la Casa Părintească/Natală a lui moş Ion Mutelcă! Aici, taman ca-n „Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără Moarte”, suntem întâmpinaţi de Marele Nimeni şi de Marele Nimic! Intrăm în Odaia de Oaspeţi! Pe mijlocul peretelui dinspre Răsărit vedem două coli scrise mărunt, cu cerneală neagră, semnate „Maria – Ghicitoare în Cărţi”! Şi iată ce ni-i lăsat să cetim în tăcere, fiecare pentru Sine, cu suflarea tăiată!
1. POSTFAŢĂ
Mulţimea de icoane din spatele oglinzii/ mă strigă la-nceputuri, mă vindecă de toate/ păcatele pe care le-am adunat o Viaţă/ sub Ordinul Himerei – acum nu se mai poate/ risipă de Uitare-n vers cu picioare lungi,/ alunecare-n vraja Candorii de Atunci !!!
Mulţimea de iluzii din gândurile-arare/ îmi fac – fără sfială, râzând – atâtea semne/ de „hai încoace, astăzi, fiindcă e devreme/ să te (a)duci încolo !” – mi-i frică să mă-ndemne/ la-ntoarcere în Gheara Prezentului mărunt,/ în care nu se poate să-nvăţ dacă (mai) sunt !!!
Mulţimea de silabe din jurul ăstor jururi/ căzute în Smerenii şi Zări Crepusculare/ îmi huruie auzul şi îmi sfărâmă văzul/ cu inima şi gându-n genunchi – şi fiecare/ încearcă, fără noimă, Ademeniri cu Sus/ din bâiguieli viclene, din Sunt(uri) care Nu-s !!!
Mult sau puţin şi bine (!?) de Colo până Colo/ se poartă şi-mi arată cum, mintenaş, căţuia/ destramă şi alungă din Astea şi din Alea,/ cum peste toate sună sardonic Aleluia (!?) – / gata, porniţi cărarea cu mine spre-nceputuri,/ să stau Încet şi Zero bătut de vânt şi fluturi !!!
2. PREFAŢĂ
„Pari viu, de la distanţă !” – îmi zice un prieten/ deştept, cu toată vlaga-n Văzduh şi în Poeme !!!/ Eu stau din clipă-n clipă şi-aştept să se întâmple,/ să-mi bată-n porţi şi geamuri şi-n uşi...sau să mă cheme/ la dreapta ori la stânga Prejudecăţii Sale,/ să-mi spună dacă (n)-are Dreptate cel ce-mi zice/ că nu par mort, că toate sunt bune şi frumoase,/ că eu sunt chiar Orpheus...şi am Eurydice !!!
„Te-ai întrebat, vreodată, ce eşti?” – îmi zice-acelaşi/ prieten fără scrupul, dedat la Cele Sfinte !!!/ Eu stau din Clipă-n Clipă şi hohotesc titanic:/ sigur că da!...nu-mi pasă că sunt un biet Pendinte/ al cestui aprioric Ne/Cunoscut Zadarnic,/ al cestui Ne/Prielnic şi Tot al Nimănuia !!!
[chiar fac o Plecăciune şi chiar îmi spun prin Lacrămi:/ NU-S CEL CE NU-S!...NU-S SINGUR!...SUNT SIGUR!...ALELUIA !!!]...(Stai să mai vezi!)
