Maria şi Cărţile (XXXIX)

Scris de Ion Zimbru

Sâmbătă, 25 Ianuarie 2020 00:00

Negreşit, credem că acesta-i Adevărul: Maria noastră-i Oriunde şi Nicăieri! Nu-i aşa că nu mai e nici o îndoială? Nu-i aşa că, într-o Lume care şi-a uitat Rostul şi „trăieşte” numai şi numai la cheremul reflexelor condiţionate, Maria are toată libertatea SĂ SE JOACE? Desigur, acest eufemism poate fi deranjant pentru cei cu INIMĂ MARE/BUNĂ! Dar – când care mai de care vrea SĂ PRIMEASCĂ din ce în ce mai mult şi SĂ DEA din ce în ce mai puţin sau deloc – nu-i cazul să te miri că Maria nu a plecat definitiv, şi se „joacă”, şi se „ascunde”, şi încă mai crede şi mai speră că OMUL va redeveni OM, iar nu un biet substantiv rătăcit la limita PENIBILULUI şi PĂCATULUI actual? Avariţia şi Snobismul nu sunt altceva decât „calităţile” de „bază” ale Prezentului! Degradarea morală a ajuns la paroxism! Când un hoţoman te buzunăreşte şi, dacă nu găseşte ceea ce caută, îţi ia legătura cu chei, nu-i aşa că IMBECILITATEA e o stare de fapt, că totu-i o „alienare a omului de către om”, cum formidabil observa, în urmă cu treizeci de ani, poetul Simon Ajarescu, alias Dumitru Lefter? Şi, dacă EDUCAŢIA este o CAUZĂ PIERDUTĂ în această ŢARĂ şi, mai ales, în acest ORAŞ, trebuie să apelăm la RESEMNARE, s-o facem pe indiferenţii, să ne lăsăm „dirijaţi” de tot felul de LICHELE AUTOHTONE ŞI STRĂINE? Exact acesta este HALUL în care se află ROMÂNIA, după 30 de ani de Panaramă, adică DEMOCRAŢIE! E prea târziu să mai putem repara/îndrepta CEVA (?!)...Dacă noi stăm cu CAPUL GOL şi o căutăm pe Maria pentru ca să ne ghicească în Cărţile pe care le cetim din ce în ce mai puţin sau deloc, nu-i aşa că ne merităm SOARTA ştampilată la fiecare plebiscit?...Dacă MARIA ne-a spus limpede că nu ni-l va mai trimite pe IISUS, nu CUMVA este imperios NECESAR să ne REGĂSIM în CĂRŢILE de CĂPĂTÂI ale OMENIRII şi să zicem: „lumină lină lini lumini,/ răsari din codri mari de crini,/ i-atâta noapte şi uitare/ şi lunile-ai pierit în zare,/ au mai rămas din veghea lor/ luminile luminilor// lumină lină, leac divin,/ încununându-l pe străin/ deasupra stinsului pământ,/ lumină lină logos sfânt//...cum foarte frumos a gândit şi a scris poetul Ioan Alexandru?...Aşadar, oameni buni şi răi, vă rog frumos, vă rog foarte frumos, FACEŢI LINIŞTE – DUMNEZEU VREA SĂ VĂ SPUNĂ CÂTEVA CUVINTE!