Rugăciune pentru doamna M

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Doamna din titlu a dispărut pe data de nouă Martie, la opt ore şi patruzeci şi cinci de minute. M-a părăsit, mai bine-zis. Nu mi-a motivat hotărârea. Fiindcă, aşa cred eu, o întâmplare stupidă şi mizerabilă a determinat-o să plece astfel, fără catrafuse, fără vrun adio, fără vrun bilet/semn lămuritor. Desigur, consternarea mi-a fost mai abitir decât cea de la propria-mi Naştere, de la scufundarea trufaşului "Titanic", de la sinuciderea lui Iuda, a lui Lică Sămădăul şi a inspectorului Javert. Desigur, profesioniştii de la Poliţie, detectivii particulari şi autorii de romane cu dispăruţi şi căutaţi - ca să nu mai zic de marii intuitori/prooroci contemporani - au dat din umeri, din neputinţă, din nepăsare şi mi-au declarat maliţios că şansele de rezolvare sunt nule şi că, la urma urmei, "ce atâta importanţă are/poartă această doamnă M, de-mi tremură mura după dânsa?" "că din astea care-şi abandonează domiciliul sunt cu duiumul" şi "că pot oricând să-mi culeg/iau alta, mai ales că se găsesc pe toate drumurile, nu?" Bineînţeles, chiar şi psihologii/psihiatrii Patriei din Ţara noastră mi-au "surâs" cu cinismul specific sănătoşilor tun şi mi-au prescris/sugerat Renunţare, Durere-n Curbura Carpaţilor şi-n Cotul Pisicii, lecturi uşoare, femei/amante cu veioză la cap, exerciţii anaerobice, votcă fără alcool… şi alte şi alte paliative din arsenalul f/"leacurilor" caracteristice unei societăţi care, pe lângă molimă, suportă şi cel mai mare număr de proşti pe scăfârlie de locuitor, fiecare dintre aceştia fiind asimptomatic, adică imposibil de dibuit. Bineînţeles, m-am retras în Sinea-mi cotrobăită de gânduri cu alb şi negru, în bucătăria-mi singură şi încuiată în casă, într-o izolare cvasi/obligatorie, cu spaima devastatoare că aş fi putut distruge sănătatea a sute şi sute de oameni. Nu glumesc. Nu glumesc nici când mărturisesc ce a însemnat pentru mine dispariţia/absenţa doamnei M. Am implorat Sfânta Treime, am cerut ajutor la toţi cei care au trecut prin asemenea Teroare/Tortură sufletească. Doar hohotele Zădărniciei mi-ar răspuns la modul sadic. Dor 3,14 prieteni au păstrat/ţinut legătura cu mine, doi dintre ei chiar încurajându-mă ţi şoptindu-mi că doamna M se va întoarce, că nici ea nu poate fără prezenţa mea, că Domiciliul meu Stabil este în Sufletul ei, că Locul ei de Veci se află în Sufletul meu. Da, m-am rugat pentru Ea, pentru întoarcerea Sa. M-am rugat la Cer şi la Pământ. La pasărea care poposea la fereastra mea, dar nu pentru seminţe de foame, ci pentru a-mi aduce aminte că Bunicii şi Părinţii mei au înfrânt suferinţe cu mult mai multe şi mai mari. O cinteză locuitoare pe o ţeavă de gaz metan din ograda bisericii "Sfântul Gheorghe"... mi-a des/cântat că doamna M nu-i departe. Ieri, 31 Iulie, la orele opt şi patruzeci şi cinci de minute, am găsit-o pe strada Domnească, la numărul 68, lângă poartă. Ea era. Doamna mea, aceea/aceasta, fără de care nu se poate: Metafora.

Citit 1038 ori Ultima modificare Vineri, 31 Iulie 2020 18:23

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.