Ascultă aici! Îţi spun o singură dată, iar tu trebuie să asculţi şi să înţelegi pentru totdeauna! Nu bat clopotul şi toaca în zadar! Eşti atent? După cum te uiţi la mine, cred că eşti! Să te ferească Dumnezeu, dacă ţi-i gândul pe nu ştiu unde! De fapt, după ce am să-ţi spun despre ce-i vorba în viaţă şi în moarte, o să-mi dau seama dacă ţi-ai pus ochii şi urechile şi mintea şi sufletul la "bătaie"! Hai, eşti gata să primeşti? Pot să încep să-ţi dau? Mai bine-i să-mi zici că nu eşti pregătit, decât să mă minciuneşti, decât să mă laşi să-mi aduc aminte şi să-ţi bag în cutie ce mi-a poruncit şi ce mi-a dat bunică-ta, iar ţie să-ţi intre pe-o ureche şi să-ţi iese pe alta... or, şi mai grav şi mai trist, să nu-ţi intre deloc! Sunt convinsă că ai putere să înţelegi tot ce-ai să auzi! Să nu-mi zici că eşti prea mititel pentru asta! Să nu-mi zici că nu pricep alţii mai mari, d-apoi tu! Nu te speria că am să-ţi vâr în cutie cine ştie ce fiinţe şi lucruri greu de dus! Văd că nici n-am început, şi ai şi pornit tremurarea, şi ai şi pornit lăcrămarea! Lacrămile acestea nu trebuie risipite acum! Păstrează-le pentru mai târziu! Şi ai mare grijă să fie şi să rămână adevărate! Decât o lacrimă falsă, mai bine o strâmbătură sinceră! Ai văzut ce potop de plâns prefăcut când a murit moş-tu Ion al ţaţei Maria din Deal? Ai văzut cum neamurile îşi dădeau coate, cum se certau chiar la căpătâiul mortului, cum se hlizeau printre suspine grele, dar artificiale? Şi ai văzut cu ce viteză l-au zvârlit în groapă, de parcă bietul moş Ion trebuia să prindă trenul? La pomană, în ograda plină cu flămânzi şi sătuli, cu atei şi credincioşi, cu mâzgoşi din şapte sate, cu lepre şi lichele din patru zări, ai văzut câtă lăcomie, câtă scăpătare, câtă "fălşărie", cum foarte bine zice soră-ta vitregă, Săftica? Ai văzut băieţii şi fetele şi nepoţii mortului ce fel aşteptau să se termine mai repede, cum calculau de unde şi cât să apuce şi să ia fiecare? Şi ai observat cum Maria, nevastă-sa, se grăbea de parcă Ion plecase la crâşmă, nu în groapă? Şi cum s-au îmbătat ca porcii, şi cum au cam dat-o în cumetrie, şi cum s-a supărat Dumnezeu şi a pornit ploaia cea torenţială, şi cum toţi îşi făceau semnul crucii, însă la fel de înşelători, la fel de ipocriţi?... Sigur că ai văzut! Şi sigur ţi-ai dat seama ce mizerabili şi meschini pot fi nişte oameni "îndureraţi", fiindcă erai foarte atent, cum văd că eşti şi acum!... Eu nu zic să se fi azvârlit vreunul în groapă, după mort, dar nici să se prefacă în halul ista, cum s-au prefăcut în toată viaţa lor şi a lui moş-tu Ion!... Ce zici? Eşti pregătit să încep?... [Stai să vezi!]
Amintiri de/spre Mama (I) Scris de Ion Zimbru
