Sigur că da, îl las pe Lucian Blaga să plece prin oglinda fântâniţei, fiindcă mai are cam treizeci de ani şi-şi află loc de veci şi în "Cel mai iubit dintre pământeni", unde ţăranul/hâtrul Marin Preda i-a deschis ultima "corolă de minuni a lumii"...pentru totdeauna!...Sigur că da, mă sui spre hotar! Aşa i se zice acestei culmi de coastă, acestei zări de fiecare Răsărire!...Acestui drum misterios, care desparte răzeşimea celui Rădeşti de răzeşimea cestui Zimbru! Acestui drum bătut de căruţe şi tălpi desculţe, de boi răbdători şi înclinaţi de povară, de cai fără potcoave, de potcoave fără cai, de dangătul şi de sclipirea lunii în atâta Istorie cu vii şi morţi, cu noroc şi nenorocire,
colbuit de vânturi năprasnice şi puhoaie minunate, tăvălit, răstălmăcit şi mângâiat cu mâini şi oase şi vorbe mutate sub drumuri, mutate în plante, mutate-n jăratecul încă viu pe linia albastră dintre Tot Nimicul şi Nimicul Tot!...Sigur că da, gata, sunt chiar pe hotar! Şi frica-mi creşte, îmi creşte! şi curaju-mi creşte, îmi creşte!...Şi-n ceastă răscruce de basm văd Marele Mur, văd Marele Rug!...Alături, văd şi Marele Măceş, Marele Trandafir Sălbatic!...Şi-l văd pe Ioanid Romanescu hodinindu-şi ochii pe-o frunză de tutun, zgâriată cu-n spin de salcâm: "Tăiat de viscol, pare că aleargă.../ Străini care nu ştiu cărarea/ atunci omătul nu-l mai rup:/ înnebuniţi, cu groaza-n spate,/ se-ntorc şi spun c-au văzut lup./ zadarnic alte anotimpuri/ îl spală în torente.../ acolo,/ pe cât poate,/ maschează trecătorii/ care-i îngraşă locul din jur cu excremente.../ Dar pe când arbori în păduri se prăbuşesc/ ruinaţi de topoare,/ el neclintit rămâne.../ se apără cu spinii/ şi cu fantoma lui tulburătoare."//...Poetul îşi caţără ochii spre Iaşi, pare că adulmecă "nordul obiectelor"...şi-l aud: "Al dracului am fost, cu patimă în toate,/ greşind fundamental de-atâtea ori.../ şi, totuşi, printre fericiţi mă număr.../ Trăiască poezia şi marii visători!"//...Întind mâinile după frunza de tutun...şi nu-i! nici poetul nu-i! şi-a luat cărarea spre Capitala Culturii şi a Moldovei, pe strada Vasile Alecsandri, casa cu numărul Opt, să mă aştepte la "Convorbiri literare", mai târziu, când voi fi fost de mult...ehei! ehei!...la bunica Maria, Înainte, să caut Amintiri prin Podul Casei şi să le cobor în Podul Palmei, aşa, fără Întoarcere şi fără cusur, pe Linia Vieţii şi pe Linia Iubirii, cum zice Iolanda Cremene: "Punct, linie, punct, mai arar, mai ades,/ bătaie în uşă, cu aripi, cu teamă...!/ Înverzesc pe cărările altui botez,/ ignorat şi real ca ghicitul în palmă!"...[Stai să vezi!]
