Amintiţi-vă! (II)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Da... între cele două războaie mondiale, când Majestatea ne era în frunte, părinţii mei şi ai unor dumneavoastră nu umblau cu floare la ureche şi nu căutau potcoave de cai morţi, nu mizau pe noroc şi pe baliverne debitate de năimiţii şi mincinoşii de atunci. Nu aşteptau pere mălăieţe. Nu se uitau în sus şi nu se rugau de mană cerească. Aşa, cu toate greutăţile materiale şi spirituale, munceau până-i strângea glia-n braţe... de bucurie. Cocoana Sărăcia sclipea şi ucidea cu zâmbetul pe colţul gurii sale lacome. Oamenii mureau pe unde-i găsea/apuca Doamna în rochie neagră, fără sfârşit. Unii chiar se rugau să-i ia Doamna gaia cu coasa, cum se zice şi acum. Da... iar Majestatea orbecăia prin Capitală şi o durea-n vârful blazonului şi-n Bellu că păduchii umblau cu paiu-n gură, că până şi puricii aveau păduchi şi că tifosul exantematic făcea victime cu nemiluita. Da... părinţii mei şi ai unor dumneavoastră au trecut prin ceste epidemii, dar nu s-au văietat, n-au pus mâna pe mitralieră, n-au făcut din religie un "drept" în numele căruia să-şi aplice vendeta... pe căpăţânile celor "ajunşi", fie ei "ajunşi" în mijlocul libertăţii de exprimare, adică în bătaia gloanţelor celor "educaţi" să ucidă. Nu? Sigur că da!

După dispariţia Regelui şi instaurarea Mâniei Proletare de tip sovietic, tot păduchii au rămas şi s-au cocoţat pe capra României. Păduchi proaspeţi şi săritori la gâtul gospodarilor, păduchi muncitoreşti, păduchi specializaţi şi instruiţi să extermine intelectualitatea, adică toată "vlaga cerebrală a unui popor", cum spuneau părinţii mei şi ai unor dumneavoastră. Ştiţi, desigur, despre teroarea dezlănţuită de iureşul şi zelul şi cinismul puturoşilor puşi să "lupte" şi să asigure "victoria finală" a Colectivizării. Ştiţi, desigur, că taţii noştri şi mamele noastre n-au dus sapele şi hârleţele şi secerele şi alte şi alte instrumente în Muzeul Uneltelor Agricole. Tot la fel, cub comanda şi sub supravegherea ochiului magic al tovarăşilor domni analfabeţi suiţi în vârful piramidei socialiste, au muncit până-i strângea clisa-n braţe... de bucurie. Ştiau că, indiferent de Regim, "nu munceşti, n-ai ce mânca". Ori, şi mai şi, tot indiferent de Regim, "puturoşii trebuie ruşinaţi în biserică şi excomunicaţi". Însă, ştiţi prea bine, chiar mulţi dintre aceştia se suiau la cârmă prin trădare, prin şantaj şi prin manevre mizerabile, "să asigure tot felul de victorii finale". Cum şi mai înainte cu treizeci de ani. Cum şi mai târziu cu treizeci şi doi de ani, adică acum. Nu?... [Stai să vezi!]

Citit 1155 ori Ultima modificare Marți, 19 Ianuarie 2021 16:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.