Nu încercați!

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

E de-o vârstă cu mine, învaţă (?) la un liceu teoretic din târgul Bârladului, m-a îmbrobodit să cred că-i aleasa mea pe viaţă şi pe moarte...şi o cheamă Agripina. Pe mine mă cheamă mama la colţul de nord-est al casei noastre cu cer la uşă şi-mi spune clar la urechea cealaltă: „Nu mai fi naiv şi nu mai umbla după himera din Miroasa! Tu alergi după fusta ei scurtă, iar ea se ţine cu mâinile-amândouă de tămâiosul lui Mitică Şoarece, Brebenel, un derbedeu repetent în fiecare an, un bătăuş, un încuiat cu toate cheile şi zăvoarele din lume! Ai grijă! Dacă dai cu palmele-n şperlă, să nu zici că nu ţi-am spus! Da?”...Aiurea! Ţi-ai găsit să ascult de mama!? Nici vorbă! Doar la câteva ore după sfat/rugăminte, mă gătesc şi mă organizez ca un băiat cu minte şi cuminte, care mai şi scrie poezii, pe deasupra, şi chiar şi pe dedesubt! Iau cu mine ultima „creaţie”, un madrigal ademenitor şi devastator, cred eu, şi tule-o spre Agripina, ca sfârleaza, ca titirezul, nu alta! Şi ajung într-o oră! Şi mă opresc pe dâmbul din apropierea casei, că-i numai bună perspectiva pentru oleacă de pândă înainte de „atac”! Fiindcă am de gând să-i cer mâna, adică mâinile, şi picioarele, şi trunchiul, şi restul, că doar n-am s-o iau fără cap! N-am s-o iau astăzi, dar mă pronunţ aşa, într-o dulceagă şi justificată anticipare, deoarece-s lulea supă designul ei, şi nu pun socoteală pe faptul că nu ştie tabla înmulţirii şi „Sirena lui Vasile Roaită”! Ce, doar n-am s-o ascult la opt ori opt, n-am s-o pun să-mi cânte aiureli proletare, nu? Am de gând să fac din soarta ei un exemplu de model într-ale respectului de sine şi de alţii, am de gând s-o transform într-un focar de tandreţe şi iubire, nu să devină tobă de carte, ş-apoi să mă tragă pe dreapta, cum se-ntâmplă când femeia-i deşteaptă şi o face pe cucurigu-n bătătură, nu?...Sigur că da!...Şi tot pândind-i ograda (cu ochi de argus) mă apucă somnul...şi o visez mireasă, şi mă visez mire, şi suntem în mare nuntă la Zimbru, şi mama-mi dă cu dojana-n sus şi-n jos, şi profeţeşte nu ştiu ce şi nu ştiu cum, da nu-i dau dreptate, şi fanfara de la Valea Lungă se aude şapte văi şi-o vale-adâncă...cineva/ceva mă zgâlţâie, mă trezesc hăbăuc şi spăimântat! Mă hâţână bădia Şoarece şi mă îmbie-n ogradă, la masa încărcată de de-ale gurii! Eu scot madrigalul şi-l citesc pe-un ton de mare cuceritor! Dar toţi se înverzesc la faţă! Nu „gustă” parabola mea cu „iubita care învaţă pe linia orizontului/ exerciţii de zbor”! Îmi face morală că nu-i frumos s-o iau în râs! Taică-său stă gata să mă pocnească, iar mă-sa se face că are treabă-n chiler! Din spate, pe furiş, apare Brebenel, cu-n ciomag de salcâm! Am crezut că începe să mă altoiască! Nu! Nu! Lasă măciuca jos şi-mi dă un pumn în dreapta toracelui, de-mi întrerupe ultima coastă! Plec la medic...şi regret enorm că n-am ascultat-o pe mama! Uite-aşa era să mă însor prima dată! Şi acum, după atâţia şi atâţia ani, îmi scârţâie biata costiţă de poet!... Nu încercați!

Citit 547 ori Ultima modificare Duminică, 07 Martie 2021 23:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.