Desigur, onoraţi cititori de rubrică fixă şi de fineţuri paradigmatice, realizaţi de unde vine parafraza din titlu. Şi, iarăşi desigur, ştiţi foarte bine ce sugerează şi cum „sună” scornitura cu nume aproape identic a munteanului Petre Ispirescu. Şi, tot la fel, vă daţi sama de imposibilitatea şi de inutilitatea naraţiunii, dar şi de farmecul remarcabil al scriselor prozatorului şi tipografului contemporan lui Mihai Eminescu. Dar nu despre asta-i vorba (astăzi) în acest colţ al celui mai bun ziar de sub streaşina şi de sub iscodirea ochilor dumneavoastră. Astăzi (şi aici şi acum) este vorbire despre bătrâneţe fără tinereţe, fiindcă tinereţea-i praf şi pulbere şi scrum. Este vorbire despre viaţă fără amante, deoarece amantele nu se (mai) ţin de cuvânt. Amantele se ţin de altceva. Tinereţea nu se mai joacă, ci se „joacă”. Amantele nu mă mai cheamă la o felie de cozonac şi la o strachină cu chisăliţă. Amantele mă cercetează la portmoneul (de plastic), să vadă dacă-i mare, dacă-i încăpător. Că una dintre ele m-a dat afară (hodoronc-tronc) din tot teritoriul şi din tot sufletul ei (infinitezimal) când a văzut cât de mic mi-i cardul. Nu cordul, doamnelor şi domnilor! Dar toate metresele-s (în zilele noastre) una şi una, adică-s croite după acelaşi calapod, sunt o apă şi-un pământ. Sunt foarte convins că aţi citit ce mi-au făcut nişte ibovnice din primărie. Le-am rugat şi le-am conjurat fierbinte şi elegant şi poetic să-mi facă rost de un loc mai în faţă la audienţele marelui lor gospodar, însă m-au tratat cu indiferenţă, cu sfidare, cu sictir şi cu flit. Nici Turturica, nici Filomela, nici Rândunica, nici Vrăbiuţa, nici Mierliţa, nici Ciocârlia, nici... n-au pus măcar un deget pe rană. Adică (altfel zis) le-a durut şi le doare-n tricepsul femural de rănile sângerânde al Bietului Galaţi. Drept pentru care, doamnelor şi domnilor gălăţeni (care mai munciţi, mai citiţi şi cărora vă mai pasă de liniştea şi de respectul din jur) am hotărât să mă sprijin exclusiv pe alegători. Că asta-i Democraţia, nu? Da, să pun bază şi să investesc încredere numai şi numai în alegători! Care alegători? Chiar şi aceştia, stimaţi şi straşnici iubitori de fineţuri paradigmatice, sunt din ce în ce mai rari, din ce în ce mai puţini. Şi, aici, mă refer la votanţii cu capete pe umeri şi cu encefale-n ceste capete. Fac referire la votanţii care se informează şi votează, nu invers. Şi fac referire la alegătorii onorabili, apărători ai dignităţii şi ai delicateţei locale, naţionale, terestre. Ia spuneţi, stimabililor, câţi mai vedeţi purtând şi străjuind asemenea blazon? Dacă priviţi împrejur, nu-i aşa că vi se face lehamite?... (Stai aşa!)
Bătrâneţe fără Tinereţe şi Viaţă fără de Amante (I) Scris de Ion Zimbru
