Un bibic cititor vehement de Viaţă Liberă mă apelează şi-mi porunceşte să scriu despre Verde. Fiindcă, zice măria sa, e sătul de Uscat. De care Uscat? – îl întreb cu literă mare. De tot Uscatul pe care-l cultivă şi-l răspândeşte cest domn homo bezmeticus! – îmi răspunde cu iniţială verzală amicul vijelios. Are dreptate, este apărătorul verdelui crud şi continuu, cum ar zice Bacovia! – îmi zic...şi-l rog să cetească ziarul de mâine, adică de azi, cum ar veni, nu?...Sigur că da!...Mă apuc de scris şi încep să aştept cuminte a-l vedea ce (supra)faţă va să afişeze când va ceti „foaie verde iarbă mare/ doamne dă-mi nişte lucoare/ pentru ochii care sînt/ noapte-cer noapte-pământ// dă-mi lucoare d-aia bună/ să mă suie până-n lună/ c-am rămas (de astă-iarnă)/ fără ochiuri la lucarnă// foaie verde iarbă mică/ dă-mi nişte lumânărică/ nu mai pot nu sunt în stare/ să aprind o lumânare/ c-am avut când eram mic/ strai cusut cu tiriplic/ şi tiulercă minunată/ vreme pentru orice fată// foaie verde iarbă lungă/ dă iertare să-mi ajungă/ măcar două-trei păcate/ c-am păcătuit de toate/ am dat pinteni la cuvinte/ am pus frâu la cele sfinte/ şi-am pus gând cu ochi himerici/ cheilor de la biserici// foaie verde floare scurtă/ dă-mi duminică şi turtă/ să împart la cei ca mine/ cei rămaşi fără lumine/ dă-mi duminică adâncă/ fără de sfârşit şi lângă/ cei care s-au dus departe/ să mă apere de moarte// foaie verde mătrăgună/ dă-mi o scară până-n lună/ să mă suie până unde/ unde nu mai sunt secunde/ să mă ducă-n carul care/ nu mai ştie îndurare/ carul cela plin cu toamne/ velerim şi veler doamne// foaie verde foaie verde/ nu mai am doamne ce pierde/ dacă-mi dai acum aici/ un prieten licurici/ să mai văd ce se aude/ printre zei şi paparude// la mireasă şi la mire/ dă-le doamne doar iubire/ dă-le verde cât îi ţine/ ştii tu cine ştiu eu cine/ pe pământul ist în lacrimi/ hărtănit de fanţi şi patimi/ pe pământul care poate/ spune-ncet că nu mai poate,/ că-şi dă ultima suflare// foaie verde lumânare/ o s-aprindem în curând/ istui gol şi trist pământ/ istui fost rotund edenic/ sfărâmat de-un schizofrenic/ domn cu titlu sapiens/ (de)căzut pe (contra)sens/ lunecat în lăcomie/ fără bob în dimirlie/ turnător de foc pe verde/ şi cu faţa la perete/ să nu crape de ruşine// frunză verde mărăcine/ doamne dă numai oleacă/ din nălţimea ta săracă/ poate-ncepe înc-o dată/ frunză-ngustă frunză lată/ şi scăpăm de toate ieste/ (ne)terestre (ne)celeste/ poate ne trezim şi noi// doamne vino înapoi”!...Ce zici, bibicule? Îţi place foaie verde frunză verde?
CĂTRE BIBICUL CETITOR Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
