Ieri, în cest colţ de pagină observatoare, ziceam că nu-mi mai trebuie sprijin de amantă cât mai am de suportat regimul acesta fără sare, adică până în 2075, aşa cum citesc pe cartea de identitate, recent eliberată din firidele unde se ascunde evidenţa populaţiei. Acum, dacă mai suflu încă o groază de ani, nu-i nici un bai. Dar dacă depăşesc bariera, ce mă fac? Să stau iar la coada aia proverbială? Ştiţi proverbul, nu? Pentru cei care nu-l ştiu, iată-l aşa cum l-am auzit: „De aia ursul n-are coadă, iar vulpea abia o târâie!”... Nu?... Dar nu despre coadă-i vorba aici şi acum, indiferent care coadă vă trece prin minte, ci despre istorica mea hotărâre de a mă sprijini exclusiv pe forţa fizică şi chimică şi mentală a bravilor/vitejilor alegători. Da, sunt de acord cu decizia mea, dar mă întreb: care alegători? Cine cercetează şi analizează şi stabileşte calitatea şi cantitatea celui care se îmbracă frumos (o dată la 4-5 ani, sau nici atunci, bre!) şi merge să pună ştampila pe-un ticălos ori pe un geniu carpatin? Ce încredere să am într-un votant care pute a rachiu cu noaptea în cap (şi la propriu şi la figurat) zi de zi, an de an... şi, apoi, se clatină până la urnă, mâzgăleşte buletinul de vot... şi mă pomenesc la cârmă cu nişte panarame îndreptăţite constituţional să fie alese? Cum să mă bizui pe-un fante mucos şi scuipător, nesimţit congenital şi contagios, când votează cu creieraşul neted de manele şi hiphapuri... şi mă văd reprezentat (în România şi în Europa) de ciobani şi analfabeţi penali şi penibili, de femele drăguţe şi umplute cu „succesuri”, de indivizi coruptibili, trăitori la limita infracţiunii? Nu cred că poate cineva (de aici ori de aiurea) să-mi demonstreze că sufragiul universal mai poate fi motorul ţaţei Demos Kratos, atâta vreme cât devine îndoielnic şi periculos „discernământul” unui gorobete care n-are nici o treabă cu informaţia socială şi economică şi culturală, ci numai cu paharul şi cu fotbalul şi cu alte şi alte „ocupaţii” de bază, cum ar fi sfidarea ultimei urme de bun simţ, călcarea şi distrugerea „conştientă” a Decalogului Dumnezeu-Moise-Sinai! Nu cred că nu-i bine să fie triaţi ceşti vajnici îndrituiţi să-mi aleagă onorabilul din frunte! Şi nu cred că nu-i bine s-o ducem pe ţaţa de mai sus la „Servisul Anarhiei” şi să-i cercetăm rezervele de foliculină, sănătatea din sinapse şi curăţenia sufletească! Nu?... Doamnelor şi domnilor suprasaturaţi de „era ticăloşilor” (vorba genialului Marin Preda) vedeţi cât de „rău” o „duc” regatele din Europa, nu? Debandada şi scamatoria de toate neamurile au dus România la mezatul nebuniei, da?
Bătrâneţe fără Tinereţe şi Viaţă fără de Amante (II) Scris de Ion Zimbru
