Cred că vezi! Cred că eşti foarte atentă la ce se petrece în jurul tău! Doar ai ochi de argus, doamnă consilier de Taină! Nu-i aşa că vezi cum (de-acuma)-i din ce în ce mai gata, din ce în ce mai aproape? Şi vezi cum (de acuma) toate se topesc în amintire? Toate cărările şi toate drumurile cu toate urmele de atunci, de când nădăjduiam, tot nădăjduiam... şi nici măcar nu ştiam la ce şi de ce? De când totul era o sfântă legănare şi o sfântă uitare de la cer până la pământ? Sigur că da! Tu n-ai cum să nu vezi! Tu nu poţi să nu vezi! Tu nu poţi să nu ştii!
Uite, eu stau şi dezvelesc, puţin câte puţin, câte un fir de lut de pe locul acela! De pe locul unde nu va mai fi nici un fel de a fi! Dau la o parte orice tristeţe şi orice ură şi orice rău... care au fost! Şi pun şi flori de câmp! Şi pun şi frunze vii! Şi pun şi frunze moarte! Aşa, să nu îngheţe iubirea! Să nu fie singură! Şi să aibă adăpost mereu... şi când "totdeauna" va fi supra "niciodată", şi când "niciodată" va fi supra "totdeauna"!
Uite, deschid o carte numai aşa, din întâmplare şi la întâmplare! Şi aflu şi văd numai curat, numai aceiaşi moromeţi, numai aceiaşi blânzi şi frumoşi dumnezei cu pestelcă şi opinci! Şi le dau bineţe! Şi-mi răspund cu delicateţe, cu deferenţă, cu tot respectul, cu toată plecăciunea de care sunt în stare şi pe care se sprijină ca-ntr-un toiag! Şi ne oprim oleacă din drumul spre moarte! Şi-mi pun dinainte ulciorul lui Omar, cu apă! Şi dulceaţa de cireşe amare! Şi toate cele "o mie şi una de nopţi" cu halima Şeherezada!
Uite, le simt răsuflarea pe creştet şi pe frunte! Până la sânge şi până la os le simt căldura lor! Şi-i întreb ce fac, ce mai fac! Dar nu-mi răspunde nimeni! Nimeni-nimeni nu răspunde! Fiindcă sunt în trecere! Chiar şi în carte sunt trecători! Şi parcă-i aud spunându-mi cum că şi eu sunt trecător!
Uite, dau mâncare la vaci, dau mâncare la cai, dau mâncare la câini! Şi le spun la toţi "la revedere" pe pământ!... Vezi ce frumos, doamnă consilier de Taină? Şi vezi cum "astăzi" a fost "mâine"? Şi vezi cum şi "ieri" a fost "mâine"? Şi vezi cum "totdeauna" a fost "mâine"? Dacă vezi, înseamnă că vezi cum "mâine" va fi din ce în ce mai "niciodată", nu? Vezi ce rânduială blestemată, da?
Uite, mă dor toate cărările şi toate drumurile şi toate urmele acestea/acelea! Îmi intră cerul în picioare! Stau sfinx degeaba la fereastră! Fereastra acea (de) unde am văzut cuvinte, unde am aprins o lumânare întâia şi ultima oară... şi pe geamul căreia am desenat "nimic în plus" "casa mea cu cer la uşă" şi "sunt iarbă până unde a ostenit lumina"!
