Vasile Cherpedin bate cuie într-o scândură şi cântă Internaţionala într-o doară. De-o viaţă întreagă se străduieşte să-şi vadă gardul început şi terminat, aşa, să nu mai bârfească ciomăgarii satului că nu-i în stare să fie-n rând cu lumea din mahala! Bate discontinuu deoarece, după fiecare scândură, traversează drumul până-n gardul vecinului Ion Mutelcă... şi se uită încet, lung şi calm, să vadă dacă piesa din lemn e prinsă vertical. Verifică din ochi, că n-are fir cu plumb şi nici nivelă cu bulă de aer. Apoi, tacticos şi enervant de liniştit, ia altă scândură, o studiază, o aşează, bate cuie-n ea, traversează... şi tot aşa! Cântă continuu, poate-poate aude suflarea satului, poate aude şi înţelege şi pune-n aplicare chemarea, strigătul, îndemnul, porunca din strofa întâi! Cântă cu toate cuvintele rostite clar şi cu accente mobilizatoare! Din când în când, ducându-se la apă ori venind de la apă, trece câte-un gospodar cu cobiliţa pe umăr, în cumpănă, dă bună ziua, se cruceşte şi-şi vede de treabă! Nimeni n-are curaj să-l întrebe de ce fredonează ceastă melodie revoluţionară depăşită, anacronică, impertinentă... atât timp şi atâta vreme cât ciocoimea a dat colţul ori şi-a luat tălpăşiţa! Vrednicul Vasile Cherpedin mai şi fumează! Fumează Carpaţi printre cuvintele cântării! Ori, mai bine zis, cântă cuvintele Internaţionalei printre fumuri, printre rotocoalele gri şi albăstrui cum şi culoarea zilelor sale, de altfel! Sărmanul, după patruzeci de ani de muncă grea, devastatoare, a devenit pensionar cu te miri ce, cu cinci sute şi cinci zeci de lei, adică, din care două sute-s primiţi ca fiind veteran de război! Altfel spus, lichelele de pe capra Ţării şi-au bătut joc de condiţia lui, dar şi de-a lui Ion Mutelcă, vecinul care i-a fost şi camarad, şi coleg, şi prieten, şi sfetnic la bine şi la rău! Au fost leaturi în toate, cum se spune!
Iată, moş Ion iese din ogradă şi începe să cânte-ntr-un glas cu moş Vasile! Iată, vine Costică Berechet şi intră-n corul ad-hoc! Se apropie şi Ştefan Opleană, şi Nae Rândunică, şi Gheorghe Gândac! Şi corul se măreşte, creşte-n număr şi-n timbru şi-n tărie! Şi vine şi ţaţa Maria lui Cherpedin! Şi tanti Iordana lui Mutelcă! Şi toate femeile celorlalţi! Şi alţii! Şi altele! Tot natul din jur şi din jurul jurului se adună în jurul lui moş Vasile şi cântă Internaţionala! Corul istor oropsiţi se aude tocmai până dincolo de dealul Ciorii, tocmai până dincolo de valea Tancului! Care mai de care bate cuie-n scânduri şi cântă mobilizator! Toţi sunt bucuroşi! Toţi muncesc şi cântă!... (Stai să vezi şi să auzi!)
