Mărşăluim pe Prelungirea Dezamăgirii. Una dintre ele. Dintre toate, adicătelea. Că nici o Dezamăgire nu se termină brusc. Mai bine zis, nici o Dezamăgire nu se sfârşeşte niciodată, niciunde. Mărşăluim fără cuvinte. Hodoronc-tronc, moş Ion Mutelcă se opreşte ca lovit de trăsnet. A. Ghiuţă se opreşte ca şi cum s-ar fi împiedicat de-un obstacol nevăzut. Şi Vasile Cherpedin se opreşte tot la fel. Aerul se zigzagulează, se ofileşte, se sfărâmă, cade pe asfalt, suspină, oftează şi moare. Păsările, câte au mai rămas întregi din iureşul civilizaţiei jemanfişiste şi din ghearele neam-prostiei, se prăbuşesc din zbor, fără pene. Toate frunzele şi toate florile copacilor se lemnifică, se îngălbenesc, se desprind şi cad pe trotuar. Tramvaiele se înclină. Baierele cerului se rup. Neantul se aude huruind sinistru, apropiindu-se de orașul Galaţi. Se sting lumânările în biserică. Sfinţii de pe zid se fisurează, se înspăimântă şi se grăbesc să plece în audienţă la Cel tocmai de Sus, dacă nu cumva şi Acesta o fi părăsit ceste meleaguri fără de Lege şi fără de Dumnezeire. În cimitire, toţi morţii vechi şi noi şi tineri şi bătrâni se răsucesc, se trezesc, se clatină şi se „minunează” cu somnul tulburat, distrus. Preoţii înalţă rugăciuni, invocă ajutoare Celeste, cântă acatiste, tropare, citesc pericope... doar-doar o auzi Instanţa Divină. Câţiva oameni, adică noi, ne facem semne de cruce. Câţiva enoriaşi, adică noi, ne uităm cu ultima speranţă spre Răsărit, spre Apus, spre partea de Sud a Milei de Nord, spre partea de Nord a Milei de Sud... poate-poate ne aude şi ne vede şi ne ascultă măcar Lucifer, dacă Marele Logos nu este Acasă. Câinii urlă progresiv şi incurabil. Clopotele (se) bat singure. Vaierul lor răscoleşte Ne/Mărginirea, Ne/Cunoscutul... doar-doar va catadicsi vrun Jur, vrun Primar Universal să vină-n acest Infern, să pună ordine-n tărtăcuţe, în dezastrul moral contemporan... şi să alunge durerea din pălăriile şi din coatele marilor şi micilor artizani ai degringoladei, ai ignoranţei, ai indiferenţei, ai nenorocirii!
Sigur că da!... Asta-i Unda de Şoc produsă de bormaşinile şi rotopercutoarele şi nesimţirea celor care taie Interiorul ca să umple Exteriorul cu produsele acre ale minţilor lor bolnave! Aceşti Terorişti de Cartier au distrus echilibrul anatomic al locuitorilor nevinovaţi, dar care tac şi înghit, adică frizează complicitatea! Din aceste motive, tronsoanele blocurilor au ajuns lipite unul de altul, riscul seismic atingând cote extrem de periculoase! Asta se întâmplă continuu, preţul fiind, pe lângă şubrezirea structurii de rezistenţă, distrugerea sănătăţii celor care încă mai au trebuinţă de Linişte şi Ordine Comună! Asta se întâmplă într-o Certate în care Instituţiile abilitate în acest sens nu funcţionează! Adicătelea, altfel spus, Autoritatea Publică este Zerovalentă!...
(Stai să vezi!)
