Ca mâine vine primăvara,/ ca mâine musca dă din coate/ ca să ajungă suverană și controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de-ce-date,/ iar noi ne vom striga, din moarte,/ toţi Voievozii, înapoi!//
Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să vadă eşafodul?/ Desigur! Oare ne va spune/ că suntem blegi şi mameluci?/ Desigur! Ne va pune laţul,/ capcana, undiţa, năvodul?/ Desigur! Musca noastră, însă,/ ne vindecă de supra/puci!// Fiindcă morga este plină,/ fiindcă Luna este goală/ când operaţia-i perfectă, /iar pacientul este mort,/ ne sprijinim pe bună ziua/ şi bună seara-n catedrală/ că nu ştim cine(?) ştim noi cine(!)/ trimite Iuda la raport!//
Ca mâine vine primăvara.../ vom fi loviţi în cereale/ fiindcă suntem cei din brazdă,/ fiindc-aşa (s)-au învăţat...!/ O muscă vestică, enormă/ şi cu priviri hexagonale,/ ne va muşca de nas, de coadă,/ de plug, de cântec, de curat!//
Sosi-va domnul Ştefan Vodă,/ să ne aşeze pe movilă?/ Desigur! Numai dânsul poate/ să mai aducă ce s-a dus...!/ Degeaba ne simţim măsura,/ ne facem aripi de şindrilă...!/ Cică doar musca are dreptul/ să frece aerul pe sus!//
Dar, deocamdată, bunăstarea-i/ doar în hambarele Puterii,/ caloriferului îi curge/ aburul rece de pe nări,/ plătim de zor minciunărimea,/ ne fandosim printre mizerii,/ strângem şurubul şi cureaua,/ măcar s-avem de lumânări!//
Sosi-va Ţepeşul? Desigur!/ Că prea s-au înmulţit hârciogii,/ muscoiul calcă peste Lege,/ se umflă, bâzâie pe stârv!/
Ca mâine vine primăvara,/ Vlade, şi toţi ţepeşologii/ te-or aştepta să-ncepi sfârşitul/ capitalismului de vârf!// Să-i vezi ce moace afişează!/ Ce inflexibili şi ce fleancă!/ Se dau mai mari ca viaductul!/ Au feţe de excavator!/ Îşi urlă crocodilozinca! Au metri cub de bani în bancă!/ Mor de rachiu şi de friptură,/ şi spun că mor pentru popor!...(Stai așa!)
