Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat... şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!... Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are... şi cică are ceva la inimă... sau, mă rog, cică-i lipseşte ceva de la inimă! Îi cedez locul meu, că nu-mi place să nu fiu ultimul! Fără s-o iscodesc, îmi spune că se numeşte Turturica Păpuşoi, că-i divorţată şi că lucrează de zi şi de noapte la Grădina Botanică, "în numele trandafirului", în numele fluturilor, în numele tatălui, al fiului şi al sfântului duh... floricol vorbind, bineînţeles! Are grijă să nu se lege rozele de mâna cuiva şi să nu fugă alde fluture în Combinat! Ca vârstă, e cam între 30 şi 60 de ani! Seamănă cu Beatrice a lui Dante! Coada avansează foarte greu! Aproape că "avansează înapoi", vorba unui şofer foarte cunoscut! Turturica se agită! O rog să-mi dea pulsul! Mi-l dă! I-l iau! Zâmbesc! Are fibrilaţie paroxistică! Exact ca şi mine! O rog să părăsim Infernul, că nu-i chip de trăit la coada asta! Să mergem în Atelierul meu de Licenţe Poetice, la un pahar cu ambrozie şi nectar, la un "Mic Tratat de Spaţiu şi Timp"... şi la alte şi alte f/leacuri de Inimă şi Minte şi Îndreptare Rapidă! Zice că merge cu toată viteza, că nu poate refuza asemenea ofertă!... Ajungem repede, că Atelierul ăsta-i peste Tot! Scot vin, torn vin... (vinul face vasodilataţie, nu?)... scot "Tratatul..." şi citesc! Turturica ascultă cu mare atenţie... şi se vindecă văzând cu ochii, cum se zice-n poporul nostru tămăduitor! Şi iată ce terapie intensivă... mai abitir decât chiar la mama lui UPU!
"de azi într-o viaţă e foarte devreme/ de azi într-o clipă... ce dor şi târziu.../ sfârşitul opririi de cine se teme/ când aria morţii se teme de viu?// e mâine de azi într-o viaţă... dar poate/ de mâine-ntr-o clipă fi gata şi ieri.../ când lipsa pornirii termină o moarte/ iar astăzi se teme că mâine îi ceri!// de-acum într-o clipă porneşte odată/ de ieri într-un mâine începe un azi.../ de mâine-ntr-o moarte porneşte să bată/ la geam nesfârşitul acelor rămaşi!// de-atunci într-un azi şi o viaţă şi-o moarte/ trăiesc împreună şi stau la taifas.../ de ieri într-un când se scurtează departe/ şi cade aproape(le) invers în ceas!// de mâine-ntr-un ieri şi de ieri într-un mâine/ porneşte sfârşitul opririi târziu.../ e-un azi fără care de-acum într-o pâine/ începe oprirea şi-n tată şi-n fiu!// de-acum într-un cum şi de-aici într-un unde/ stă ieri peste azi... şi porneşte mereu/ şi viaţa şi moartea în care s-ascunde/ şi-oleacă de tu şi oleacă de eu!"... (Stai să vezi ce convalescenţă!)
