Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" PSALMUL VEŞNICIEI TRECĂTOARE [la mormântul doamnei Maria Debren - Țărnă Ușoară!]

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

(!) acesta-i adevărul unic, chiar dacă ştiu că (nu) te doare:

tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare,

iese din sine, intră-n sine, merge cu spatele-nainte,

are în faţă-ntreg trecutul cu stele stinse şi murinde,

cu stele proaspete şi nalte, scâncind în scutecele-albastre

ale apropierii strâmte şi pardosite cu dezastre,

ale instinctelor primare şi-ale credinţei că se poate

scruta de unde până unde, de ce şi când şi cum se cade (!)

(!) acesta-i falsul gratis, unic, plătit cu viaţă şi cu moarte,

luat în râs şi-n plâns, de parcă n-ar fi primejdie - fireşte,

mă-nşel cu gândul şi cu visul că mai e mult până departe,

până când scutecele roşii mi-or spune că se-ntrezăreşte

sfârşitul care e totuna cu începutul - prin urmare,

tot ce-i vremelnic se repetă-ntr-o veşnicie trecătoare (!)

Citit 6129 ori Ultima modificare Miercuri, 04 Mai 2022 18:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.