Trecutul Ultimului Viitor (XXIV)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din uşa crâşmei, Mariţa ne face semn să ne grăbim! Nu ne grăbim! Mai ales că suntem marcaţi de bocetul pe care tocmai l-am ascultat! Şi mai ales că toţi avem pe cineva drag în cest Subsol primitor, dar şi în alte şi alte Subsoluri răspândite pe toată rotunjimea istui Lut ne/pieritor! „Nu ne grăbim, că tot acolo ajungem!” - decretează Grigore. „La crâşmă sau la Cimitir?” - se amuză Rică. „Mai întâi la Cireşica, ş-apoi la Dormitor!” - ironizează mucalitul Papugiu. „Totuşi, cred că ar fi bună niţică zvâcnire! Ştiţi că suntem aşteptaţi, da?” - zic şi eu.

Nu mai avem mult de mers! Nu mai avem decât câţiva fluturi distanţă, cu viteza de gândire şi de reacţie a lui Grigore, mai ales că ne arde şi gâtul şi curiozitatea! Intrăm ca nişte cuceritori! Intrăm ca nişte victorioşi împotriva noastră! Ca nişte supremi ne/autorizaţi! Pe masa noastră... (fiecare client, în orice cârciumă, are o masă a lui, nu?)... sunt patru pahare cu Dealurile Bujorului! În centrul mesei - o vază cu bujori din pădurea Roşcanilor! În calea noastră - halucinogena Mariţa cu bujori în obrăjori! Şi zâmbitoare! Şi fină! Umplută cu toată condescendenţa din partea de sud a Moldovei de nord! Şi zice: „Bine aţi venit! Maiorul Romică Bălan a trecut pe aici, a comandat patru pahare şi a plecat să aducă taman ce era mai important pentru această întâlnire, că-l uitase! Şi a mai spus că se întoarce mintenaş! Şi cred că trebuie să apară din clipă-n clipă!”... ”Dar de ce a comandat patru pahare?” - mă interesez huruind de curiozitate. „Cică v-a văzut pe tustrei înlăcrămaţi şi ascultând în dreptul cimitirului! Cică a trecut adineauri pe acolo, cu tramvaiul! Cică ascultaţi o mamă plângându-şi băiatul Ştefan! Şi a fost sigur că veniţi încoace! Că tare multe năcazuri se sărbătoresc şi se comemorează aşa, la un pahar cu vin, la una mică, la una mare... la o Metaforă în legătură in/directă cu Divinitatea! Nu?... Deci, trei... (şi cu el)... patru! Da?”...

Sigur că da! Maiorul! Domnul maior Romică Bălan! Prietenul meu tocmai din hăt Nordul părţii de Nord a Moldovei de Sud! Ziaristul din amarnicele tranşee şi puncte de tragere ale Războiului Contemporan! Război fără arme şi fără ură, dar foarte Crud şi distrugător de Nădăjduire! Care va să zică... da... sigur că da! Cred că se cuvine să-l aşteptăm! Să vedem ce surpriză ne-a pregătit!... Dumnezeu să o aibă în pază pe fetiţa sa, Cristina-Ioana Bălan, Mireasă fără Sfârşit în Cimitirul din care adineauri am auzit bocetul sfâşietor al Neputinţei!... (Stai să vezi!)

Citit 769 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.