Trecutul Ultimului Viitor (XXX)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Rică, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din lirica doamnei Iolanda Cremene: „linia dreaptă este un cerc odihnindu-se”! Maiorul se uită la mine şi parcă vrea să mă determine! Şi chiar mă determină! Uite-aşa: „trebuie să vin şi să mă uit la tine,/ văd că ai tot ce-mi doresc, şi aştepţi de mult,/ văd că eşti din ce în ce mai singură,/ văd şi aud că mai nimic nu mai am de făcut!// şi trebuie să vin chiar mâine, dimineaţă,/ după ce dau apă şi pâine şi dezlegare la tot.../ să nu moară nimeni de sete şi foame,/ să nu mai ştie de lanţuri şi de sud şi de nord!//  trebuie să vin din ce în ce mai repede.../ iată, văd cum se face din ce în ce mai târziu/ şi este posibil să nu te mai găsesc,/ să nu mai am unde să mă uit, să nu mai ştiu/ că numai tu ai fost odată ca niciodată/ şi încă plină de linişte şi de cântece şi rod!/ să-mi amintesc de uitare, MICA MEA LIVADĂ,/ chiar trebuie să vin şi să mă uit la tine de tot!”...Sigur că da! Nu?...Grigore Papugiu nu mai aşteaptă nici un fel de provocare! Continuă de unde am rămas: „toată lumea îmi spune la mulţi ani,/ ca şi cum toată lumea ştie că sunt foarte puţini.../ unora le răspund, altora nu le răspund,/ dar îi admir fiindcă au plâns pe coroana de spini!// zic unii: dă-te mai încolo! alţii: dă-te mai încoace!.../ ce oameni simpatici, toţi fără cusur!/ unii îmi pun curent pe clanţă, alţii îmi pun poezii.../ dar îi admir pe toţi fiindcă toţi mă fac să îndur!// dacă îndurare nu e, nimic nu e!...ar zice oarecare.../ îl cred şi mi-l fac prieten fiindcă şi el îndură/ tot ce a dat cel de sus pe acest jos frumos şi urât,/ tot ce a făcut şi frumos şi urât şi fără măsură!// în fiecare zi este ziua unui om, adică a voastră!.../ în fiecare zi purtaţi o cruce şi o coroană de spini!.../ şi în fiecare zi vă spun la mulţi ani.../ şi absolut toată lumea ştie că sunt din ce în ce mai puţini!”//...Sigur că da! Nu?...Rică ne face semn să ne uităm spre Răsărit! Stupefacţie: Soarele răsare Asfinţit! Dinspre cimitirul Eternitatea parcă se aude o tânguială de femeie, parcă aceeaşi: „ca nişte păsări ilegale/ ne ducem cuibul în spinare/ trăim în timpul morţii tale/ ori poate numai ni se pare!// plecarea ta n-a fost plecare/ a fost aducere-n aminte/ că suntem îngeri...fiecare cuprins de flăcări şi cuvinte!”//...E gata Trecutul ultimului nostru Viitor! Şi e gata Viitorul ultimului nostru Trecut!

Citit 634 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.