Documentare...la ”Evaziunea Sentimentală” (VII)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Bineînţeles, cine l-a citit pe rusul Serghei, mai mult ca sigur poate să-l priceapă şi pe O. Pitulice în toată superbia textelor pe care le-aţi văzut şi le-aţi analizat în această rubrică din gazeta de ieri! Parol, chiar o rog pe Maria să-mi acorde puţin răgaz pentru ca să-mi copiez şi eu (în Caietul pentru Acasă, nu doar pentru ziar) aceste poezii regale şi binecuvântate, aceste pe/treceri pe sub Arcul de Triumf al Deşertăciunii! Plătesc, sigur că plătesc! Toţi plătesc! Contabila-mi spune că mă lasă gratis fiindcă-s de-al Casei, dar îi refuz favorul, spunându-i că toate aceste minunăţii se întreţin şi se păstrează foarte greu, mai ales că unele dintre portrete şi dintre manuscrise sunt foarte vechi, patinate, aproape palimpseste! Şi aceasta deoarece vizitatorii, mulţi dintre ei fiind cunoscuţi/prieteni ai „făptaşilor”, chiar rubedenii de diferite grade, simt o trebuinţă lăuntrică să le atingă, de parcă ar fi nişte moaşte, de parcă ar fi nişte „fără de care nu se (mai) poate”, de parcă acest gest i-ar pune în legătură cu Taina din „spatele” fiecărui portret pictat sau scris! Însă madam Maria nu vrea să primească nici un gologan, muştruluindu-mă cu-n ton „dulce”, cum, iată, e tonul acestui portret din colţul estic al peretelui dinspre nord, un portret păzit de paingi straşnici, nemiloşi cu muştele care îndrăznesc să se aventureze-n diedrele/triedrele Muzeului cu Evaziunea Sentimentală...la zi! E de prisos să vă mai spun că Maria urmăreşte ceva, prin refuzul categoric, prin surâsul ispititor, plin cu promisiuni! Şi chiar o aud: „Nu-mi dai nici un sfanţ! Tu ai obligaţia să-mi (de)scrii/dedici un text care să mă reprezinte, să sugereze ceea ce sunt şi ceea ce fac, să arate Lumii că nu-s ce par a fi, că nu par ce sunt a fi! Şi să demonstreze, totuşi, Tristeţea/Singurătatea Exemplară a tuturor celor care au intrat Aici...şi au ieşit de Aici la fel de trişti şi la fel de singuri, la fel de plini sau de goliţi în toată Nădăjduirea şi-n toată Candoarea lor in/utilă!...Şi, în special, te rog să argumentezi/subliniezi Necesitatea Comunicării şi prin modul acesta mai puţin modern, chiar deloc modern, chiar discret şi decent, cum scrie la carte! La care carte? Păi, nimic mai clar şi simplu: în toate Cărţile (cu iniţială mare, da?) în care se propovăduieşte Libertatea, Apropierea prin Iubire, Iertarea, Smerenia şi Purificarea Infernală, adică Purgatoriul, da?...Să-ţi aminteşti ce a scris Zorica Laţcu, adică Maica Teodosia de la Mănăstirea Vladimireşti...şi ai să pricepi bine despre ce e vorba-n rugămintea mea! Da?”...(Stai să vezi!)

Citit 576 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.