Oameni cu Dumnezeu şi Oameni fără Dumnezeu

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Valuri de căldură înăbuşitoare au trecut peste grădini şi peste ogrăzi şi peste plante şi peste animale şi peste credincioşi şi peste atei! Exact ca-n vremurile cele foarte ”bune”, când „mergea” Furnalul 6 şi nu puteai să te apropii decât ignifugat special şi îndelung pregătit pentru a face „faţă”! Unii ne/creştini se uitau în sus, înjurând! Alţii, nu! Şi toţi, dar absolut toţi, l-au învinuit pe Dumnezeu! Cică el e responsabil pentru caniculă! El e vinovat şi pentru ploaia care a urmat arşiţei recente! Şi la căldură, şi la ploaie, şi la rău, şi la bine, şi la uşor, şi la greu... oamenii se strâng şi reacţionează im/previzibil, adică nu le „pică” bine la lingurică nici diluviul de foc, nici diluviul de apă! Unii preoţi organizează slujbe împotriva „jarului” sosit din Africa! Alţii organizează citanii împotriva „ruperii” de nouri! Unii oameni gospodari rânesc fântânile pomenite de Nicolae Labiş în „Moartea căprioarei”! Alţi „gospodari” tândălesc şi lângă ciutura fără apă, şi lângă imaşul doborât de secetă! Tristeţe exemplară - la unii! Bucurie exemplară - la alţii! O slujbă de pornire a ploii, ori o slujbă de oprire a secetei, adică orice slujbă de apărare prin invocarea Divinităţii nu poate fi decât benefică, adică auto/sugestivă! Unii râd, iar alţii plâng! Unii trimit suduituri către Cer! Alţii mulţumesc prin rugăciune de milostenie şi iertare! Iată un text despre oprirea potopului, text pe care mi l-a dăruit moş Gheorghe Fluture, după o frumoasă/serioasă slujbă de „înduioşare” a Divinităţii!

„am văzut un popă negru însoţit de-un popă verde/ însoţit de-un popă roşu însoţit de-un popă gri...!/ se uitau cum trece apa, cum nimica nu se pierde,/ cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi!// atingeau nişte icoane aurite, argintate,/ nişte cruci cu pietre scumpe, nişte busuioc uscat,/ trimiteau încet, la ceruri, doar cuvinte delicate,/ despre măreţia apei într-un timp automat!// stare bună de agheasmă, vorbe rele despre vreme,/ înjurări şi hidoşenii, invective şi măscări!/ domnul noe trage arca printre mofturi şi blesteme,/ nimenea nu dă răspunsuri, pune numai întrebări!// cine poate să răspundă? cine poate să priceapă/ cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi?/ nici un negru, nici un verde, nici un roşu, nici un gri,/ dacă dumnezeu se-ncruntă şi ne lasă fără apă!”//... [Publicitate: „Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul. Din fericire, toată lumea bea apă” - (Mark Twain)]

Citit 923 ori Ultima modificare Marți, 27 Septembrie 2022 22:45

1 comentariu

  • postat de penseonarul minim
    Miercuri, 28 Septembrie 2022 10:15
    89.39.81.***
    Cine poa ca sa priseapa,Patru ochi in lac luceste,Ce sa este -acolo oare?Ce sa este?Doua peste.Si pe cer,in departare,Cocoarele zboara-n zare.Io ma uit....ele dispare.Totu-i bine pe la tara,fiindca toate ne prieste,ca seceta si inondatia si nametii......Se plateste.Se da de la stat sobventii,Costuri di calamitati,Totui o calamitate.Asta-i bini mai baieti.Ningi ploua vremeai buna,Avem doar di asteptat.Ca ceva tot ni da statul;Venit ...minim.Garantat.Ma ierte limba materna,Si profa me di Romana.Fir-ar sa fie eterna,Ca ,a fost o profa buna.
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.