Dragă (şi scumpă) Marie de Dincolo,
mai dragă (şi mai scumpă) decât Maria de Acolo, ţin să te informez (hodoronc-tronc, brusc, deodată, instantaneu, concomitent şi în acelaşi timp) că ai încurcat toate borcanele! Pe-ale mele, şi nu pe-ale tale sau pe-ale altora! Le-ai încurcat grav de tot... când ai fost ultima oară la mine, la domiciliul meu, adică! Dacă ai uitat, pot pentru ca să-ţi amintesc! Ştii foarte bine că, o perioadă cu alb şi cu negru, adică frumoasă, am inspirat şi am expirat şi eu aerul select de Dincolo Şi ştii foarte bine ce am făcut şi ce nu am făcut cum (nu) trebuie! Şi mai ştii şi că ţi-am scris cele mai frumoase poezii despre Lună, că erai mai aproape de ea, că tu lucrai (şi încă mai lucrezi) mai sus decât mine! Stăteai şi noaptea în birou, numai şi numai să prinzi răsărirea Lunii pline, când nu era nouă sau goală! Şi eu veneam în dreptul geamului tău! Ca un cavaler medieval veneam la geamul tău! Şi-ţi trimiteam poeziile cu praştia! Nici o dată n-am dat pe alături! Ce mai plângeai de bucurie ori de tristeţe!... Apoi am plecat, iar tu ai rămas! Că erai şi eşti mai crudă decât mine! La plecarea mea ai lăcrămat ca o actriţă şi ai jurat că treci pe la domiciliul meu cel clandestin, nu pe la cel oficial!... Şi ai trecut! Ai trecut şi mi-ai dăruit mult prezent din viitorul tău cel roz!… Ultima dată, adicătelea ieri, ai venit să-ţi scriu şi să-ţi dau texte despre singurătate... şi să-ţi iei borcanele cu gem! Căci aşa ne-am înţeles! Eu îţi fac gem şi tu-mi faci jucărele!... La plecare, ai uitat poezia! Ai luat numai borcanele, vreo douăzeci şi trei... şi dusă ai fost! Iată textul! „în colţul cu paingi, singurătatea/ s-a sinucis prin spânzurare!.../ o, nici măcar singurătate/ nu mai am, nu mai are!// uite-aşa atârnă cu limba scoasă/ la beţivii tembeli şi înjurători!/ nu cred că există singurătate/ de mai multe ori!// n-am ce să mai văd, ce să mai înving/ şi ce să mai învingi!/ colţul nostru-i blestemat/ să rămână fără paingi!// a fost frumos, a fost foarte frumos!.../ dar a venit un glonţ/ şi a pus în locul singurătăţii/ o floare de colţ!”//... Sigur că da! Nu?... Însă, cum vezi la începutul prezentei, ai încurcat borcanele! În loc să le iei pe cele cu gem, le-ai luat pe cele cu lacrimi! Lacrimile pe care le-am plâns... în borcane! Că tare am mai bocit când s-a retras Gheorghe Hagi din fotbal şi când a şters-o Marius Stan din Primărie! Ca pe nişte morţi i-am bocit!... Aşadar, te rog din tot sufletul, adu-mi toate borcanele-napoi! Acum, eu deja bocesc preventiv retragerea inevitabilă a primarului actual!
Succes!
