Dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară,
Te anunţ că stau ca pe ghimpi! Sau, mă rog, stau ca pe cuie, dacă n-am ghimpi! Sau ca pe jar, dacă n-am cuie! Sau ca pe marginea prăpăstiei dintre mine şi tine, dacă n-am jar! Sau ca pe gheaţă subţire-subţire, dacă n-am prăpastie! Altfel spus, stau nasol de tot! Şi stau nasol de tot deoarece... stau! În loc să mă întrebuinţez, să fac ceva, să mă apuc de ceva, eu stau! Tândălesc! Oftez de lene! Casc! Stau tolănit, cu bocancii la Lună, că n-am Soare, şi casc! Casc frumos, elegant, corect, continuu... pentru ca să nu mă dea Dumnezeu afară din Univers! Ar fi culmea culmilor să nu fiu în stare nici să casc! Încă de când am părăsit Spaţiul Mioritic, iar tu nu ai avut cum să mergi cu mine şi ai rămas Acolo, am devenit Căscat de Vază! Ba chiar am şi câştigat o droaie de concursuri şi festivaluri inter/naţionale în acest domeniu de rară delicateţe! Astfel, pe rând, am fost Căscat de Aur, Căscat de Argint, dar şi de Bronz! Şi de Lemn! De Lemn-Tănase, adică! Ce mai tura-vura... nimeni nu e în stare să mă doboare la Lene! Chiar mi s-a propus o Statuie a Trândavului, un fel de Monument al Căscatului Mondial! Şi n-am avut cum să nu accept! Pentru că în Comisia de Evaluare a Capacităţii mele de Indolenţă sunt numai specialişti şi numai experţi în Nepăsare Terestră, toţi fiind distinşi cu diferite premii/trofee şi chiar Laureaţi "Nobel" pentru strădanii deosebite şi vehemenţă în Puturoşenie Galactică şi pentru Lâncezeală fără Cusur!
Cum ziceam la începutul cestor grave/periculoase mărturisiri, sunt aproape gata să mă ruinez fiindcă... stau! Eu stau şi tu munceşti, dragă (şi cea mai fără de care nu se poate) Marie de la Ţară! Munceşti fără Răsplată... că Prietenii/Adepţii mei din Palatele României cultivă Sfânta Lene şi Marele Mucenic Somn! Şi vor să-ţi impoziteze până şi ultimul cântec de privighetoare, şi ultimul tril de ciocârlie, şi ultima strigare de cuc! Pentru că-i deranjează, le tulbură eforturile, nu-şi pot face treaba, cică! Mai ales că, vorba celebrului nenea Iancu din Haimanale, „au treabă mare la ordinea zilei”! Nu-şi mai văd capul de atâta treabă mare! Nici nu au timp să mai gândească de atâta şi atâta treabă mare... pe cap de locuitor! Sunt transpiraţi şi expiraţi de atâta trudă la treaba asta mare cât o Ţară! O ţară în care tu munceşti, Marie! Cu masca pe figură munceşti! Dacă îndrăzneşti să-ţi întinzi nasul înspre sud-estul Spaţiului Mioritic Moldav, vezi/auzi ce damf vine dinspre Bucureşti?... (Stai olecuţă!)
