CAPĂTUL RĂBDĂRII

CAPĂTUL RĂBDĂRII
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Sigur că da! Aici e Capătul Răbdării! Dar ce-nsemnează Aici? Aici e peste Tot? Şi, dacă Aici e peste Tot, adică peste Tot e Capătul Răbdării, oare de ce pupăza din tei (sărmana, nici această Pasăre de Poveste nu s-a mai întors Acasă!) se mai vede şi se mai aude (oriunde) atâta şi atâta Nerăbdare? De ce atâta Goană? Şi de ce atâta Perfidie? Şi atâta Silinţă de-a ajunge Nicăieri?

Sigur că da! Acolo e Capătul Răbdării! Dar ce-nseamnă Acolo? Acolo o fi peste Tot? Şi, dacă Acolo e peste Tot... vedeţi cât de Trist şi Adevărat sună paragraful precedent? Şi, dacă paragraful precedent este egal cu paragraful acesta, nu-i mai bine şi mai util să scoatem Nerăbdarea din Proprietate şi s-o zvârlim Dincolo de Marginile Închipuirii?

Sigur că da! Însă, privind de Acolo, nu cumva Dincolo-i Aici? Şi, atunci, poate Ceva/Cineva să nu spună că nu avem nici o Scăpare din ghearele Deşertăciunii? Dacă ştie şi vrea şi poate, să (nu) spună! Eu ştiu şi vreau şi pot! Şi (nu) spun! Ci doar îmi amintesc „din când în când”! Astfel îmi amintesc!

„Din când în când, mai des, mai rar.../ zicea că trebuie să vină,/ zicea că fuge în trecut,/ aici, la mine, în grădină,/ zicea că lasă-n viitor/ prezentul tot, minciuna toată.../ şi vine-ncoace, s-adormim/ aici, la mine, în livadă,/ şi să visăm ce n-am visat/ în viitor, măcar o dată:/ cămaşa mea de mire-iov,/ rochia ei de miră-fată,/ şi-o nuntă lungă, pe doi cai,/ cu mulţi frumoşi, multe ilene,/ mulţi zmei cu-minţi şi eleganţi/ şi podobiţi cu sânziene!//... Şi mă tot uit şi mă tot uit.../ mă uit încolo şi încoace/ cum pacea intră în război/ şi cum războiul intră-n pace,/ cum spaţiul-timpul meu s-a spart/ şi a căzut peste lumină!//... Din când în când, mai des, mai rar.../ zicea că trebuie să vină!”//... Sigur că da!

Iată „Şirul lui Fibonacci”, un poem al lui Ioanid Romanescu, ilustrativ al ziselor precedente!... „dar eu tu care eşti acolo/ bat cu picioarele-ngheţate deschide/ dar eu tu care eşti rănit/ nu mă mai recunoşti/ azi nu mă mai recunoşti/ dar eu tu cel care am murit/ ascultă sunt eu mai departe acolo/ crucea ta se albeşte pe spatele meu/ deschide eu sunt acolo de mult/ eu te aştept am venit am venit/ nu vreau să aud sunt acolo acolo/ ci exist ci nu vreau să-mi deschid/ ascultă cineva e acolo acolo/ eu tu cel care am murit/ ia cheile tu care sunt/ alungă-mă alungă-mă e timpul/ bat cu picioarele-ngheţate aşteaptă/ crucea ta se albeşte pe spatele meu/ o şirul şirul nu se rupe/ de cel care întoarce capul”//... Sigur că da!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 790 ori Ultima modificare Marți, 09 Mai 2023 15:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.