Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) am curaj să cred că sînt o părere
a mea, a ta, a lui... şi a oricui
are cuvinte şi curaj să priceapă
cum "nu-i" nu este şi cum "este" nu-i,
cum "altfel" este "aşa" în cealaltă
parte a fiecăruia dintre noi,
cum "aici" este "acolo", şi invers,
şi cum "acum" este în sine "apoi" (!)
(!) am curaj să cred că sânt o părere
a pietrei, a păsării şi a lui "tot",
şi a lui "zero" când piatra zboară
şi sfărâmă pasărea cântândă pe rod (!)
(!) mă uit cum "înapoi" stă-n "înainte"
şi cum timpul nu are "când",
mă uit cum spaţiul nu mai are loc
şi chiar am curaj să cred că nu sînt (!)
