Mireasa de mai Târziu (III)

Mireasa de mai Târziu (III)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Cum să mă desprind şi cum să plec de lângă această minune? risc să mă pupe vreun lup, dar mai stau! risc să aud cum face nuiaua pe spinare, dar mai stau! cu orice preţ, mai stau! stau, adică nu plec! adică fac păpuşi cu frunze de tutun, în continuare! şi mă uit la ea! la mireasa de mai târziu! e tare frumoasă! şi lucrează la fel de frumos!... Uite, e foarte harnică! se uită la mine şi crede c-o admir! o admir, fiindcă o să-i placă şi mamei! şi, uite, mănâncă foarte elegant doi cartofi la fel de mari ca ai mei, adică mărunţi! e formidabilă! trebuie să-i scriu un sonet! oare ştie ce-i ăla sonet? nu aş vrea să i-l dau şi, apoi, să aflu că nu ştie ce înseamnă, şi să spună prin sat că mă dau mare, că vin din alt sat şi o fac pe deşteptul pe terenul ei! uite, aşa stau şi fac păpuşi din tutun, aşa stau şi gândesc despre ea!... femeile mari şi mici încep să cânte! şi eu rămân cu tutunul în aer! ascult! uite, ce frumos ascult: "într-o grădină încântătoare/ un fiu de rege sta şi-asculta/ pe o micuţă privighetoare/ care prin arbori se dezmierda// atunci, el zise: o, păsărică,/ vino la mine, nu te sfii,/ nu-ţi fie frică de-a mea vedere,/ şi-ţi voi promite a te iubi!// îţi voi da hrană tot ce-ţi va place,/ chiar cu-a mea cupă te-oi adăpa/ şi-n colivia cea mai frumoasă,/ ca pe-o regină te-oi aşeza!// îţi mulţumesc ţie, o, fiu de rege,/ de fericirea ce mi-o doreşti!/... decât regină, şi-n colivie,/ mai bine-n crânguri să rătăceşti!"//... Desigur, sunt vrăjit de melodia asta, acum, în toiul iernii, dar nu-i cazul să fac nici o observaţie, nici măcar de natură gramaticală, constructivă, psihico-tactică!... Uite, gata, se termină cartoafele, dar tutun mai este o grămadă! podul casei trosneşte de şiraguri prinse-n cârlige!... şi crângul din cântec îmi scoate gândurile departe de chiler! ehei, mai este o grămadă până la vară!... mi-i dragă! mi-i dragă tare!... oare mai apuc vara?... A zis, în vara trecută, când prăşea tutunul ăsta pe tarla, că o să-şi ia, cu bani de pe tutunul ăsta, o rochie galbenă, să se asorteze cu cămaşa mea galbenă, şi cu galbenul din sânziene, şi cu galbenul din frunza lui Bacovia...! ehei! mă uit discret la pendulă, se apropie dimineaţa, viscolul se domoleşte, femeile mari şi mici adorm cu păpuşile-n braţe! chiar şi Dara pică de somn!... Uite, mă ridic, mă scutur de ţărnă şi de vrajă, dau să ies!... mă uit la Dara cum doarme de zici că-i statuia Aşteptării pe margine de Uitare! şi nu pot să plec aşa, ca din moară, fără salutare, cum spunea tata să nu plec!... dar cui să spun bună dimineaţa?... (Stai să vezi!)

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 758 ori Ultima modificare Vineri, 18 August 2023 11:18

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.