Nu pot să nu-mi amintesc un spectacol absurd, caraghios şi jucat zilnic pe străzile bietului Galaţi cu un morman de inteligenţi pasteurizaţi în frunte. Nu pot să nu scriu ceea ce şi dumneavoastră sunteţi obligaţi să "admiraţi" în fiecare zi prin cartierele noastre nenorocite, huruind de manele şi îmbâcsite de grătarele purtătorilor de şlapi şi tatuaje "seducătoare". Văd că şi dumneavoastră vedeţi, dar nu ziceţi nimic. Tăceţi chitic, mergeţi pe burtă, vă doare-n pălărie, nu vă băgaţi. Însă vă place să scoată altcineva castanele din pălălaie. Vă place să fie curat oraşul pe care-l murdăreşte omul, adică cel mai urât mirositor gunoi căzut din cosmos pe această planetă aproape de dus la terapie intensivă. Vă place, dar "opinia" dumneavoastră nu mai este "publică". Adică, mai bine zis, nu mai este deloc. Sigur că da!... Iată, merg pe mijlocul străzii. Merg să mă duc la magazinul de pe dreapta sud-vest, pe strada Oltului, să-mi repare ziua parasimpaticul Sebastian, un vânzător cu tot RESPECTUL la purtător. Merg prin mijlocul străzii, că trotuaru-i ocupat abuziv şi total de limuzinele "săracilor" din zonă, "săraci" care nu se mai satură de lăcomie, dar umple "feisbucul" (groapa pentru dejecţii moderne) cu părerile insalubre ale unor creiere încinse de auto/supra/estimare şi lene semnată anonim. Nici pe spaţiul (aproape verde, sărmanul) nu pot circula, că-i ocupat de câinele unei doamne care l-a scos la deşertat şi care gândeşte (i se aud sinapsele tocmai din Combinat) persuasiv, elegant, definitiv. Îmi vine să plâng auzind-o cum socializează cu javra mare cât un taburet. Numai cât îl văd, şi mă trec fiori, dar să mai şi intru în conflict cu el şi, mai ales, cu purtătoarea lui de cuvânt!... Sigur că da!... Iată: "...hai, puiuţul mamei, hai, fă tot! hai, că mă grăbesc la serial! hai, fă tot, nu mai umbla aiurea, printre maşini! nu mai umbla pe stradă, n-auzi? că pe acolo-i pentru oameni, nu vezi? ţi-am spus că nu-i frumos să faci pipilică pe cauciucuri? hai mai repede, fă tot, dragul mamei! tu nu vezi cât e ceasul? vezi că mă supăr pe tine, mă supăr tare, hoţomanule! şi nu mai mârâi la mine, că te bat! şi nu te mai repezi la cei mai mici ca tine! lasă-i şi pe ei să facă tot! lasă mâţa aia în pace! fii mai serios, puiul mamei! şi nu te mai uita-n sus, că ne vede lumea! de ce nu vrei să înţelegi?"... ATÂT!
AB/SURDUL și CHIORUL COTIDIAN Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
